La Conferința de presă ținută vineri, 29 aprilie 2017, Mădălina Dobrovolschi, purtătoarea de cuvînt a Președinției, a primit două întrebări despre Comisia parlamentară pentru anchetarea posibilelor fraude la alegerile din 2009.
Prima a făcut parte dintr-un veritabil colet de întrebări și suna așa: „Spunea ieri sau a lăsat să se înțeleagă Liviu Dragnea că, dacă va fi cazul, îl vor chema și pe Președintele Iohannis. Are de gînd să se prezinte la Comisie?” O întrebare corectă, din cîte se vede. Opinia publică vrea să știe dacă președintele va răspunde sau nu posibilei convocări la o comisie inițiată de Parlament.
A doua însă ține de ceea ce s-ar numi întrebarea de tip lins în fund la conferința de presă, prin care jurnalistul vrea să fie pe plac interlocutorului anticipîndu-i dacă nu răspunsul, atunci măcar poziția față de un fenomen:
„Vorbeați despre Comisia de anchetă și spuneați că nu s-ar justifica, în condițiile în care există, de fapt explicați care este procedura, în cazul unei astfel de Comisii de anchetă, în condițiile în care există deja un astfel de subiect pe masa procurorilor. Întrebarea mea este: în aceste condiții, credeți că această Comisie de anchetă se mai justifică, cu mențiunea că a fost întoarsă la Comisii tocmai pentru a-i schimba obiectivele, dar subiectul rămîne același?”
Am consemnat cele două întrebări și pentru a reaminti că, alături de jurnaliști autentici, profesioniști, mînați strict de curiozitatea profesională, în presa noastră se găsesc și mulți portari de hotel din Crucea de Piatră, gata să îndeplinească fie ordinele patronului, fie Ordinul pe unitate. În cazul celei de a doua întrebări recunoști ușor efectele în presă ale ordinului pe Unitate dat de Statul paralel pentru contestarea Comisiei parlamentare pe motiv c-ar putea comite blasfemia de a o convoca pe Codruța Kovesi, Fecioara Morală a Națiunii.
Normal ar fi fost ca funcționara Administrației Prezidențiale să se rezume la răspunsul privind participarea președintelui la o asemenea Comisie de anchetă. După cum era de așteptat, fosta Pușcalău, actuala Dobrovolschi, a găsit de cuviință să pună la cuptor și ca să ni-l vîndă apoi drept franzelă un punct de vedere despre inițiativa Comisiei Parlamentare: „O anchetă parlamentară, însă, nu poate să cerceteze o cauză, o acțiune sau evenimente aflate deja pe masa unei instanțe de judecată, care face de fapt obiectul unei cercetări judiciare. Din acest punct de vedere, este cu totul o altă discuție, și aș mai face o precizare tot de ordin tehnic, referitoare la persoanele care pot fi invitate la astfel de audieri, de comisii de anchetă. Poate o comisie de anchetă parlamentară să invite orice persoană care lucrează în zona Guvernului sau a instituțiilor publice, însă dacă nu este vorba despre o astfel de persoană, acea persoană vizată poate să primească invitația, dar poate să refuze participarea la o astfel de anchetă, fiind vorba de obligativitate doar în cazul reprezentanților celor care lucrează în zona Guvernului.”
Purtătoarea de cuvînt a Administrației Prezidențiale e suspectată că deseori își prezintă părerile personale de ziaristă neîmplinită drept puncte de vedere ale lui Klaus Iohannis, exploatînd o situație ambiguă.
De data asta nu încape nici o îndoială că Mădălina Dobrovolschi a exprimat punctul de vedere al lui Klaus Iohannis în legătură cu Comisia parlamentară, mai precis în legătură cu două chestiuni în dispută legate de activitatea Comisiei:
1) Dacă respectiva Comisie parlamentară mai poate funcționa cîtă vreme Parchetul General a deschis o anchetă in rem?
2) Dacă la respectiva comisie poate fi convocată Codruța Kovesi? La aceste întrebări, Statul Paralel, întruchipat de Parchetul General, și sprijinit de Divizia Presă a Binomului și de formațiunea politică înființată și susținută de Binom – USR –, a dat deja răspunsul.
Pentru a evita convocarea la Comisie a Codruței Kovesi, cea care a dat Statului paralel puterea de a aresta și de a ancheta deținută de fosta Securitate, Augustin Lazăr a deschis imediat o anchetă in rem. A făcut asta pentru a pune capăt din start investigației parlamentare, știind că o prevedere aberantă a Regulamentului interzice anchetarea unor fapte care fac obiectul unei anchete penale.
Tot Augustin Lazăr a declarat că șefa DNA nu poate fi convocată la Comisie. Că deschiderea anchetei penale in rem s-a făcut numai și numai pentru a înmormînta orice tentativă de a afla adevărul despre Cina de taină de la Gabriel Oprea nu mai încape îndoială.
Augustin Lazăr, un fel de rezervă a Codruței Kovesi în Statul Paralel, e pentru orice investigare a adevărului din ultima vreme Cioclul cu pălărie.
Toate anchetele deschise de Parchetul General au fost tot atîtea momente de înmormîntare a Adevărului:
De la ancheta privind Hexi Pharma pînă la ancheta privind Black Cube. Cît despre teza că șefa DNA nu poate fi convocată în fața unei anchete parlamentare, nu e nevoie de nici un efort pentru a-ți da seama că e produsul direct al Statului paralel.
Una dintre caracteristicile Statului Paralel, moștenite de la fosta Securitate, e credința că nu poate fi tras la răspundere în public de nimeni. În culise, da, Statul paralel poate fi tras la răspundere.
De șefii Statului paralel, desigur. Bătălia angajată de Statul paralel, prin rețeaua sa din Politică și din Presă împotriva Comisiei Parlamentare, nu-și are temeiul, cum s-ar crede, în spaima că s-ar putea afla adevărul.
Experiența noastră de 27 de ani de martor la imposibilitatea de a dezlega enigmele postdecembriste ne spune că și cazul evenimentelor din 2009 vom asista la un bătut în butoiul gol pe post de tobă.
Statul Paralel se opune Comisiei Parlamentare, pentru că aceasta ar putea să aducă în plină lumină mediatică pe toți șobolanii care rod în întuneric cașcavalul Patriei.
Din cîte se vede, Klaus Iohannis susține cu tărie cele două campanii angajate de Statul paralel împotriva investigării parlamentare a alegerilor din 2009 sau, mai precis, a implicării Statului paralel în aceste alegeri.
De ce o face? Sînt două răspunsuri posibile:
1) E o simplă Rață mecanică a Statului paralel și, în această postură, îndrăznește și el un Ordin pe unitate.
2) E beneficiarul Statului Paralel în eforturile de a coborî clasa politică românească sub nivelul său de mediocritate și, în aceste condiții, trebuie să apere Statul paralel.
Indiferent de răspunsuri, poziția lui Klaus Iohannis față de Comisia Parlamentară în chestiunea evenimentelor din 2009 e o strălucită dovadă că Statul Paralel există și dă din coadă.