25 de vasluieni au trăit în sclavie la o fermă din Covasna, în urmă cu trei ani. Unul dintre aceștia își aduce aminte de calvarul prin care a trecut. Asociația World Free Fondation estimează că în jur de 22.600 de români trăiesc în condiții asemănătoare cu robia
Era septembrie 2012, iar Constantin, din satul Slobozia - comuna vasluiană Gârceni, nu prea mai avea bani prin buzunare, așa că s-a decis să accepte a doua zi să meargă la muncă la o fermă. Nu știa exact unde urma să lucreze, aflase de la vecini însă că a doua zi urma să treacă niște samsari care căutau zilieri pentru o strângerea recoltelor. “Nu aveam niciun ban în buzunar când m-am oferit să lucrez cu ziua”, își amintește acesta. A fost atras și de suma de 40 de lei pe care samsarii din Onești, județul Bacău, au primis-o pentru o zi de muncă. “În funcție de condiții, îmi făcusem plan să stau la fermă o săptămână sau două. Să câștig măcar 200 de lei”, își amintește acesta.
Pe drum, a aflat că va urma să lucreze la o asociație agricolă din comuna Zabala, lângă Târgu-Secuiesc din județul Covasna. Era vorba de o fermă de cartofi, unde Constantin și ceilalți 24 de consăteni urmau să strânga recolta. În echipa de zilieri erau și femei, dar și opt minori. După ce au coborât din microbuz, a început iadul. Vasluienii nu fost duși la muncă, ci ținuți ca într-un lagăr. Costel a lucrat, timp de 17 zile, de dimineață până seara, fără să beneficieze de condiții de cazare – uneori dormea pe jos. Cât despre mâncare, meniul pentru cei 25 de vasluieni să mărginea la trei pâini pe zi. “Atât și nimic mai mult”, întărește acesta.
Munca în lagăr
Cât despre programul de lucru, acesta era de fapt o zi de tortură. “Nu aveam voie să culegem cartofii cu o singură mâna, ci cu amândoua. Nu puteam nici să ne ridicăm în picioare. Ne-am târît pe coate câte patru kilometri pe zi și-am adunat tone de cartofi. Mi s-a luat toată pilea de pe coate și genunchi. După ce am scăpat de acolo, am stat o lună cu bandaje”, se mai plânge Constantin. Cine avea curajul să se revolte era bătut crunt de către paznici. “Ne-au păzit cu ghioaga, ne-au făcut albie de porci, ne-au umilit. Ca niște sclavi am fost! Drept ca niște sclavi”, mai spune acesta. În plus, unul dintre paznici era dotat și cu un pistol. De altfel, înainte de plecare, vasluienii au fost obligați să renunțe la o mare parte din bani. Pentru a fi convinși s-a apelat și la amenințări cu moartea.
Sclav, sclav, dar măcar să ne dea banii promiși
Mărturiile lui Constantin sunt conformate și de declarațiile altor sclavi din Slobozia. "Cum sa trăim așa? Cum să facem noi treaba, însetați și flamânzi, acolo pe câmp?! Lacrimile mele au curs pe pamântul ala, doua rânduri de piele mi s-au luat de pe mâini și genunchi. Ne-am târât și așa am făcut treabă. Ei săreau să ne bată și spuneau că nu are nimeni ce să le facă, aveau pistoale. (...) Să nu fi dat cât au zis, dar măcar să fi plătit ceva", a spus Adela Zlate pentru Vremea Nouă din Vaslui, în urmă cu doi ani. "25 de oameni am mâncat trei pâini. Cum să trăim așa? Cum să facem noi treaba, însetați și flămânzi, acolo pe câmp?! Lacrimile mele au curs pe pământul ăla, două rânduri de piele mi s-au luat de pe mâini și genunchi. Ne-am târât și așa am făcut treabă. Ei săreau să ne bată și spuneau că nu are nimeni ce să le facă, aveau pistoale. (...) Să nu fi dat cât au zis, dar măcar să fi plătit ceva", a mai relatat Adela Zlate..
Pedeapsa maximă: cinci ani