Intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007 a provocat în Republica Moldova o adevărată isterie, foarte mulţi oameni dorind să plece din cea mai săracă ţară a Europei în Uniunea Europeană via România.
În faţa Consulatului de la Chişinău se formau cozi imense. Cetăţenii Republicii Moldova mergeau de la primele ore ale zilei ca să prindă un loc în faţă, cu speranţa că vor primi o viză sau cetăţenia română.
Preşedintele Traian Băsescu declara, la începutul lunii martie a aceluiaşi an, că existau 800.000 de cereri pentru cetăţenie română venite din Republica Moldova. Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, îi promitea la 16 ianuarie 2007, omologului său român, că la Bălţi şi Cahul vor fi deschise birouri consulare.
Însă, guvernarea comunistă de la Chişinău s-a speriat de nivelul la care ajunsese pofta cetăţenilor din Moldova de a părăsi republica. Comuniştii din stânga Prutului au început să aibă reacţii virulente la adresa României. Guvernul de la Chisinău dădea, pe 7 martie 2007, un comunicat de presă în care afirma că România submina statalitatea şi securitatea Republicii Moldova şi făcea apel la UE să potolească România. Andrei Stratan, ministrul moldovean de Externe, anunţa că România nu va mai deschide birouri consulare în oraşele Bălţi şi Cahul.
Pe acest fond, un tânăr din Chişinău alerga în fiecare noapte în jurul blocului spunând că vrea să ajunga în UE ca să scape de comuniştii lui Voronin . Andrei Ostafi îi îndemna pe moldoveni să-i urmeze exemplul.
"Era o glumă, fireşte, şi tot în joacă am ieşit din casă şi am alergat, doar în slipi, în jurul blocului. Când m-am întors, le-am spus că m-am apropiat de România şi am râs cu toţii. Şi de atunci fug în fiece noapte fug spre România", povestea Andrei Ostafi pentru ziarul "Timpul" de la Chişinău.
Andrei Ostafi fugea în fiecare noapte la ora două în jurul blocului în care locuia în semn de protest faţă de politica guvernului comunist. Fiecare cursa însemna pentru Andrei o apropiere de România.
Andrei Ostafi declara pentru "Timpul" că dacă în jurul fiecărui bloc din Chişinau ar fugi, la o oră anume, măcar câte o persoană, atunci Chişinaul ar semăna cu o urbe în fierbere, numărul alergătorilor s-ar înmulţi şi lumea ar întelege că e prinsă în capcană şi că trebuie să iasă cât nu e prea târziu. "Iar demnitarii, văzând că toată ţara fuge, vor ameţi de atâta mişcare şi vor intra şi ei în horă. Vom alerga împreună, până ne vom înfrăţi şi vom hotărî prieteneşte ce să facem mai departe cu ţara asta", spunea Andrei.
Tânărul de 21 de ani mai declara: "Eu văd că în ţara asta totul e putred, că putrezim şi noi. Mai mult nu ştiu nimic, dar cred că aceasta e destul ca să mă simt nemulţumit. De aceea şi alerg cu ţigara în gură, ca să se înţeleagă că nu sunt un alergător mulţumit şi plin de viaţă".
Alt fel de a protesta al tânărului era "postul mare de joi şi vineri". În zilele în care aveau loc şedinţele Parlamentului de la Chişinău, Andrei mânca numai posmagi. El considera că, de mânca ceva mai bun, însemna ca e mulţumit de viaţa pe care o ducea şi de demnitarii care conduceau ţara. "După sac - şi petica”, spunea Andrei.