Astăzi, 18 iulie, a fost difuzată o nouă ediție a podcastului „Hai România”. Invitatul acestei ediții a fost Cătălin Niculae, director administrativ „Teen Challenge România”, iar podcastul a fost moderat de către Manu Ionescu. In cadrul emisiunii, Cătălin Niculae și-a expus cea mai sumbră perioadă a vieții sale. Povestea luptei cu drogurile, cum a început dependența de substanțe și ce înseamnă durerile cauzate de sevraj.
În cadrul ediției, au fost prezentate primele interacțiuni cu lumea drogurilor, care a luat amploare în perioada de după revoluție. În perioada respectivă drogurile, de toate felurile, intrau nestingherite în țară prin urmare, zona Grozăvești era un cartier unde se găseau substanțe la tot pasul.
Anturajul i-a schimbat viața lui Cătălin Niculae
Provenind dintr-o familie frumoasă cu părinți iubitori și grijulii, anturajul l-a atras în capcana drogurilor.
Totul a început atunci când un prieten a întrebat restul grupului dacă vor să încerce heroina, lucru neatractiv în primă instanță. Totuși, după scurt timp, dorința de a încerca ceva nou și de a fi în rând cu ceilalți și-a spus cuvântul, ca urmare, dependența s-a instalat repede după primele doze consumate.
„Ți-a plăcut și după aceea te mai gândești. Atunci e instaurat sevrajul nu se instalează de la prima, a- 2-a sau a 3-a doză. Însă, nici nu mi-am dat seama că sunt dependent fizic, nu experimentasem în mod expres, nu aveam exemple atunci. Eu fumam de la 12 ani. Însă, pentru că eu consumam în fiecare zi, nu știam că devenisem dependent. Când întrerupi consumul, atunci îți dai seama. Când nu ții într-o zi sunt stările astea de neliniște, agitație. Era un mod de viață. Părinții au aflat prin 1998-1999, după 3 ani. În primii ani de zile, pot ascunde foarte ușor asta, foarte ușor. Nu știau despre droguri, decât foarte puțin de la televizor. Nu vorbim de anul 2020, vorbim de 1995. Nu știau atunci, te vedeau obosit, plecat la discotecă. Ascundeai ușor sevrajul, nu sevrajul, momentele când erai luat.
Plăcerea la țigara începuse să se stingă
După un an de zile, de la țigară a trecut la folie și mai apoi la seringă. Cătălin Niculae povestește cum alți tineri treceau direct la injecții și cum parcursul lui în lumea drogurilor a progresat treptat.
„Următorul pas e seringa pentru că substanța aia o introduci direct în sânge. Mulți au început ori direct la folii sau poate chiar la seringă, în funcție de anturaj. Ăștia au fost pașii, așa era atunci nu știam mersul dar aveam bani”.
Întrebat „cum ai scăpat de poliție”, el a spus că nu erau foarte multe organe și că te puteai feri ușor. „Puteam să ne ferim ușor, atunci îi știai nu era atât de multă poliție în primul rând. Cred că la folie am stat tot așa, vreo 5-6 luni. În general, dependentul își dorește atunci când consumă o substanță, totul să se întâmple atunci pentru că asta e mentalitatea lui, la secundă. Când consumi la folie simți mult mai repede marfa, decât la țigară. Și următorul pas, când e la seringă simți, instant ca l-ai injectat și în câteva secunde ai simțit imediat. E sângele care se duce la creier. Eram la început, oricum, corpul era rezistent, dinții erau toți, după aia au început ușor să se degradeze dinții. Când am început să consum la seringă au aflat și părinții mei. Când au aflat, voiam să mă las pentru că am văzut că nu puteam să mai rezist fără droguri și le-am cerut ajutorul”.
Părinții lui Cătălin Niculae au avut un rol deosebit de important în ceea ce privește viitorul acestuia. S-au luptat și nu au renunțat, iar astăzi putem vedea un exemplu care și-a învins dependența de droguri, în urma căreia viața lui ar fi putut lua o întorsătură dramatică.