Știam din Jurnalul Elenei Udrea că un jurnalist mai tînăr decît mine, al cărui talent și inteligență le-am recunoscut în public, a fost interceptat în chip anticonstituțional pe Siguranță națională.
Discutasem cu el de mai multe ori despre noua nenorocire abătută asupra acestei țări:
Folosirea Luptei împotriva corupției pentru răfuielile mafiote dintre grupurile de interese din Servicii, DNA, din Parchetul General, din partide și din presă. Căzusem de acord că după Hei-rup-urile Ce-ai făcut matale în ultimii 5 ani?; Retrocedările cu orice preț; Privatizarea cu orice preț ; Pătrunderea capitalului străin cu orice preț și Trecerea sub tutelă americană cu orice preț, un nou ideal – cel al unei Românii fără corupți – era folosit de băieții deștepți pentru a-și rezolva interesele: de bani, de ibovnice, de putere.
La un moment dat, tînărul confrate începuse să joace țonțoroiul în jurul Binomului SRI-DNA. Codruței Kovesi îi închina poeme mai ceva decît proletcultiștii Tovarășei Ana. Oameni de afaceri, politicieni, despre care știam că-i sunt prieteni, unii dintre ei ajutîndu-l chiar cu bani, au devenit brusc, borfași, după formula lansată în Rețea de Dan Tapalagă. Aflasem din alte surse că fusese chemat la DNA și amenințat c-ar putea să iasă învinuit și nu martor, așa cum sunase la început telefonul de chemare.
Nu l-am mai întîlnit de atunci. Știu însă ce s-a întîmplat. Asemenea lui Cătălin Predoiu, lui Vasile Blaga, lui Mircea Geoană, tînărul confrate se iluzionează că lingușind Binomul SRI-DNA va scăpa pînă la urmă de cătușe.
Nu va scăpa. Și dacă l-aș întîlni, i-aș da drept exemplu cazul Ovidiu Tender.
Pe 28 ianuarie 2015, Binomul SRI-DNA era în mare încurcătură. Alina Bica, arestată preventiv, pentru că avusese cu Codruța Kovesi o pricină de bărbați, rezolvată cu scandal de Traian Băsescu la Cotroceni (de observat imediat că la fel și-a rezolvat o pricină civilă și Livia Stanciu), începuse să vorbească. Fusese trimisă în judecată pe 15 decembrie 2014 în ceea ce se numea Dosarul Bica 1 și Binomul avea nevoie s-o mai țină la pușcărie. Pe 16 decembrie 2014, DNA îi mai pusese la fiert Alinei Bica un Dosar.
Aveau nevoie însă de un Denunț. S-a apelat în acel moment la Ovidiu Tender. Omul de afaceri avea la Curtea de Apel recursul într-un proces pentru care primise, în 12 decembrie 2014, 11 ani și trei luni închisoare. Fusese trimis în judecată, în 2006, de Alina Bica. Pentru că era un om al Serviciilor, procesul s-a tărăgănat astfel încît să se apropie de prescriere, care avea loc, marți, 9 iunie 2015. Denunțul făcut de Ovidiu Tender friza absurdul. Rezulta din el că Alina Bica se lăsase coruptă de el pentru a fi achitat. Cum de putuse Alina Bica să se lase coruptă de un om pe care-l trimise în judecată în 2006- iată o chestiune la care Binomul nu se gîndise. Panica era însă mare. Trebuia găsit ceva pentru ca Alina Bica să iasă terfelită și ca șef al DICOOT, nu numai ca membră a Comisiei ANRP și mai ales trebuia găsit un pretext pentru ca ÎCCJ, la conducerea căreia se afla amica Codruței Kovesi, să-i prelungească arestarea preventivă.
Șmecheria ține. Divizia Presă a Binomului își ridică poalele în cap pentru a o compromite pe Alina Bica, după cum era ordinul pe Unitate. Alina Bica rămîne la închisoare și se pricopsește cu un nou Dosar făcut de DNA. Lui Ovidiu Tender i se promite că va primi o pedeapsă mult mai ușoară ca la Fond.
Pentru că omul de afaceri era neîncrezător, i se trimite de către DNA următorul Document, pe care-l publicăm în premieră, pentru a dovedi învățătura Cine o face ca Ovidiu Tender, ca Ovidiu Tender să pățească!:
Ce spune Legea invocată de DNA? Că un denunțător într-o cauză precum Ovidiu Tender „beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege”.
Luni, 8 iunie 2015, Curtea de Apel București i-a dat lui Ovidiu Tender 12 ani și 7 luni închisoare, cu un an și trei luni mult decît la Fond. Dar nu numai atît. Întregul Apel s-a desfășurat sub semnul hotărîrii de a-l înfunda cu orice preț pe Ovidiu Tender. Citez din Lumea Justiției:
„Amintim ca judecatorii Mihalcea si Tudor au inceput apelul dosarului „RAFO 2” in data de 3 iunie 2015, la ora 13:30 (sedinta de judecata s-a incheiat dupa miezul noptii), si au ramas in pronuntare la data de 4 iunie 2015, ora 21.45. Cei doi judecatori au respins toate probele apararii, inclusiv expertiza financiar-contabila (apreciata de avocati ca fiind cheia intregului dosar), si nu au audiat niciun martor. La termenul din 4 iunie, presedintele completului, Alexandru Mihai Mihalcea, l-a dat afara din sala pe Marian Iancu, pe motiv ca a indraznit sa il recuze pentru lipsa de impartialitate.”
De ce acțiunea asta hei-rupistă? Pentru că marți, 9 iunie 2015, intervenea prescrierea. Ovidiu Tender e la pușcărie. A denunțat degeaba, compromițîndu-se ca turnător. După ce l-a folosit pentru a-și rezolva interesele, Binomul SRI-DNA l-a aruncat la pușcărie pentru 12 ani și ceva.
Învață cineva din afacerea asta? Nu învață nimeni. Ca și pe vremea terorii staliniste, politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri se grăbesc să colaboreze iluzionîndu-se că vor scăpa. Ca și pe vremea terori staliniste, nu vor scăpa. Pentru că Sistemul, îmbătat de zăngănitul cătușelor, are nevoie de noi și de noi mîini de încătușat.
Articolul a fost publicat iniţial pe www.cristoiublog.ro.