Sunt câteva precepte ale creștinismului în fața cărora mintea se revoltă și inima se zvârcolește: unul dintre ele este „Iubiți pe vrăjmașii voștri!”
Cele numai șase versete care se citesc duminica aceasta la liturghie, un fragment din „Predica de pe Muntele Măslinilor” a lui Iisus, par să se împotrivească însăși firii omenești. “Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea; și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că si păcătoșii același lucru fac. Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci voi iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic in schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Deci fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv!” (Luca 6, 31-36).
Este posibil, nu doar să-l ierți, ci să-l iubești cu toată inima pe vecinul nesimțit de deasupra care te inundă de două ori pe an? Este posibil să-l iubești pe șeful care te-a dat afară? Este posibil să-l iubești pe Ion Iliescu? Este! Este plină memoria temnițelor comuniste de astfel de minuni. Iată una:
La Jilava, înainte de a fi închis în celula condamnaților la moarte, părintele Ioan Iovan, unul dintre marii duhovnici ai României, a fost pus în batjocură să-și aleagă singur lanțurile. Gândidu-se la patimile Sfântului Petru, părintele le-a făcut cruce și le-a sărutat. Apoi «i-au pus, pe rând, fiecare picior pe nicovală, şi când fierarul a lovit niturile, metalul a muşcat în carne vie. L-au împins spre celulă, cu picioarele năclăite de sânge, cu cătuşe la mâini, înjurându-l şi batjocorindu-l și un gardian l-a lovit în spate cu cizma, o dată, de două ori, lovituri date cu sete, cu toată puterea. Atunci a simţit o putere mare coborând către el din cer, s-a întors încet spre gardianul acela, privindu-l cu ochii săi albaştri, încruntaţi, dar licărind de blândeţe şi milă, şi a strigat: "Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos să te ierte pe tine, fiule duhovnicesc, şi să-ţi şteargă toate păcatele, inclusiv acesta de acum, iar eu, nevrednicul preot duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh!”» Namila de gardian s-a îngălbenit, s-a clătinat ca în fața unui miracol și s-a dat deoparte.
Același mesaj cutremurător l-a lăsat, cu limbă de moarte, un alt mare martir al temnițelor comuniste, Mircea Vulcănescu: „Să nu ne răzbunați!” Un mesaj coborât direct din cel de pe Cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” O asemenea Iertare de pe muchia Morții nu poate exista fără Iubire.