Mi-a venit să zâmbesc, amintindu-mi pe loc de cunoscutul roman al lui James M.Cain, când a sunat de două ori poştaşul la uşa noastră, ca de obicei. Aşa sună el, de două ori, la fiecare sfârşit de lună. Ne aduce taloanele de pensii, care, fie vorba între noi, sunt departe de a fi unele nesimţite!
Astăzi, în liniştea după-amiezii, surpriza sonoră m-a luat pe nepregătite, fiind gata-gata să vărs pe mine cafeaua, tocmai când mă pregăteam tacticos s-o sorb. Deoarece facturile la diverse utilităţi şi alte chestii sunt lăsate de obicei în cutia poştală de la intrarea în bloc, figura asta, cu venitul poştaşului la uşa apartamentului, ajunsese extrem de rară şi doar în ultimul timp a devenit lunară. Cam asta este legătura ce ne-a mai rămas cu serviciile poştale, de când pensiile sunt livrate prin conturile noastre bancare.
Din păcate pentru ele, aceste servicii n-o mai duc pe roze, de când cea mai mare parte a corespondenţei persoanelor fizice sau juridice se rezolvă instantaneu prin e-mail, iar telefonia mobilă, larg răspândită, nu mai face deloc necesară apelarea la serviciul telefonic central sau la oficiile postale, pentru diverse convorbiri interurbane sau, mai ales, cu străinătatea (care, înainte de ’89, erau înregistrate pe casete de nişte fete cu „ochi albaştri”!). Supravieţuirea serviciilor poştale şi de telefonie fixă se datorează încă unei bune părţi a oamenilor în vârstă, care nu au avut în decursul vieţii active posibilitatea de a se folosi de aportul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor online, care, actualmente, pur şi simplu nu-i interesează, din necunoaştere sau neputinţă. Deocamdată, la noi, prea puţini sunt pensionarii de rând care posedă sau utilizează un laptop ori un smartphone. Cei mai mulţi dintre aceştia preferă să scrie de mână sau, mai rar, la maşină scrisorile şi felicitările, pe care le expediază apoi prin serviciile restructurate ale poştei, care încă asigură şi expedierea/primirea de bani şi a coletăriei interne şi externe.
S-a dus de vreo zece ani timpul când, tradiţional, la pensie fiind, în ziua fericită aşteptai acasă, cu orele, să-ţi vină poştaşul cu pensia. Acesta era omul care risca mereu, umblând toată ziulica de colo-colo pe străzi şi din casă în casă cu o ditamai geantă tipică, burduşită cu bani. Informatizarea serviciului l-a scos parţial din ecuaţie. Acum, te duci frumuşel cu cardul la un bancomat şi iţi ridici din cont pensia întreagă sau cât crezi că ai nevoie. Simplu şi comod.
Din motive care nouă, profanilor, ne scapă, se vede că informatizarea serviciilor bancare de gestionare a pensiilor este încă incompletă. Dacă acum ai posibilitatea de a avea acces rapid, oricând, la banii din pensie, nu acelaşi lucru se întâmplă cu primirea ulterioară a taloanelor. Aştepţi ca poştaşul să ţi le introducă în cutia poştală sau să-ţi sune la uşă, ori le preiei personal, direct de la oficiul poştal. Deci, nu totul este simplu şi comod! Nicio nouă soluţie tehnologică?