Politicienilor noștri le-a fost mereu frică de alegeri anticipate în momentele de criză.
Partidele, indiferent de culoare, s-au temut că vor pierde puterea și niciodată nu și-au croit un plan strategic „de avarie”, riscant, dar care să implice voința electoratului. În România, rețeta în caz de criză politică e apelul la sondaje, la campanii mediatice, menite să spele imaginea premierului și a guvernului său. Cam ceea ce se întâmplă acum, la București, când Victor Ponta e la un pas să se înece, la cererea tuturor. Lecția greacă, cu realegerea controversatului socialist Alexis Tsipras ca premier în fruntea unei țări cu grave probleme economice și cu măsuri de austeritate teribile, ar trebui să fie analizată în „laboratoarele” ideologice ale PSD și în cabinetul Ponta.
De ce spun asta? În august, când am fost în Grecia, am asistat „în direct”, aș putea spune, la demisia lui Tsipras și la cererea de alegeri anticipate. Discuțiile „la cald”, pe care le-am purtat cu oameni din diferite categorii sociale, aproape că m-au convins că, după 20 septembrie, tânărul premier, care cucerise simpatia europenilor prin aplomb și cămășile lui albe, se va întoarce la cârma țării. Cei mai mulți greci îl simpatizau și îl apreciau în acele momente fiindcă îl percepeau ca pe o victimă, atât a propriului partid, Syriza, cât și a Opoziției. Într-o corespondență pentru EVZ am și explicat lucrul acesta, chiar dacă miera limpede că Victor Ponta nu va avea curajul lui Tsipras. De altfel, ratase vreo două ocazii. Iar ceea ce se petrece acum pe scena politică românească și în coaliția puterii, mie îmi spune că și dacă Ponta ar avea pornirea să-și trântească mandatul pe masă, PSD și partidele aliate nu l-ar susține, temătoare că niște alegeri pe nepusă-masă nu le-ar readuce în fruntea țării.
Din păcate, în prag de iarnă și cu marea problemă a refugiaților, se pare că nici Opoziția, Noul PNL, nu-și dorește asta cu ardoare sau nu reușește să identifice calea prin care să ajungă la putere. Privește spre DNA și Justiție, sperând că acestea o să-l măture pe Ponta-Coruptul și așa să convingă o mare parte a electoratului să nu-l mai voteze. Moțiunea de cenzură a PNL – „Demite-l pe Ponta!” e o încercare, însă știe toată lumea că-i doar un exercițiu politic fără sorți de izbândă la nivelul Parlamentului.
Cam la modul acesta gândeau analiștii și despre starea de spirit a grecilor, înainte de demisia lui Tsipras. Grecii, însă, erau supărați pentru că știau că și-au ales mai mereu prost conducătorii, că au ajuns în pragul falimentului mai ales din cauza politicienilor, care fie nu s-au priceput, fie n-au vrut să dezvolte o economie sustenabilă. De vreo 4-5 ani suportă măsuri de austeritate din ce în ce mai draconice, iar când au crezut că țara a fost pusă pe șine, că tânărul carismatic Alexis Tsipras, care i-a fascinat cu promisiunile naționaliste că o vor duce mai bine, va obliga Europa să asculte poporul grec, tocmai atunci acesta a fost ejectat de propriul partid. Membri ai Syriza și ai coaliției făceau presiuni asupra lui Tsipras, acuzându- l că a cedat în fața Occidentului, în special a Germaniei Angelei Merkel, și cerând anularea acordurilor cu creditorii internaționali. Iar el a avut curajul să-și depună demisia și să ceară, din nou, votul poporului. Și a câștigat și alegerile și simpatia Consiliului European. Grecii n-au ieșit în număr mare la urne. Nu din cauza lui Tsipras, ci pentru că s-au supărat teribil că politicienii toacă alți bani pe alegeri, când vistieria e goală. Cei care i-au dat în continuare gir lui Alexis Tsipras au apreciat că datorită lui statul elen a primit primele tranșe din noul pachet de asistenţă financiară şi a reuşit să plătească la timp ratele scadente către creditori. De asemenea, au impresia că numai Tsipras va putea să convingă creditorii, așa cum deja pare că a convins FMI, să șteargă o parte din datoriile Greciei.
Ceea ce grecii au arătat prin votul lor este că au încredere în domnul Tsipras, vor să îi dea încă o şansă, nu vor să se întoarcă la vechea structură. Ei cred că el este omul schimbării şi majoritatea grecilor vor ca acea schimbare să aibă loc în ţara lor”, a spus Janis Emmanouilidis, analist politic la Centrul European pentru Politică.
Toate aceste puncte comune din politica de la Atena și București, îmi arată că Ponta al nostru a ratat să-l arunce valul pe culme și se zbate încă să nu se-nece.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.