Personalitate inconsistentă ca apa, care ia foarte ușor forma vasului în care este turnată, premierul încă mai bâjbâie în căutarea unei identități politice proprii.
Până o găsește, împrumută roluri gata confecționate pentru alții, mai puternici, încercând, prin proiecție, să pară că este unul dintre băieții duri. Pentru el pare a fi totuna dacă își pune șapca de Mao, bereta de Che Guevara sau casca de pilot american, ceea ce arată că singura valoare pe care premierul o prețuiește și după care tânjește este puterea. Nu socialismul egalitarist, nu absolutismul comunist, nu valorile occidentului, ci puterea. Adevărata sa natură - dintr-un aluat mult mai moale - iese totuși la iveală, și el eșuează invariabil în rolul de copilot. Chiar și când are pârghiile puterii în mână, ca premier, nu îndrăznește s-o exercite.
Paradoxal, nu-i cel mai bun semnal că, în momentul în care Putin face declarații războinice, premierul României a ales să se joace de-a avioanele. Nu de alta, dar, spre deosebire de el, Putin chiar știe să le piloteze. Iar orice impresie de dur pe care va fi creat-o Ponta a fost cert anulată de tăcerea sa asurzitoare în legătură cu Rusia, care tocmai își zornăia războinic armele. Cu un zbor într-un F-16 nu demonstrezi că ești filoamerican.
După ce a fost în aer, Ponta a revenit cu picioarele pe pământ. Din păcate, numai la propriu.