E o adevărată minune că atentatele teroriste nu au făcut și mai multe victime în Europa, dacă ne gândim la inconștiența criminală cu care autoritățile din unele țări gestionează problema imigranților care au fost implicați în activități teroriste în țara de origine.
Un exemplu cutremurător în acest sens vine din Marea Britanie. Pe 15 septembrie 2017, în jurul orei 8.20 dimineața, în stația de metrou Parsons Green din Londra, se produce o explozie la bordul unei garnituri pline de călători. Zeci de persoane (după unele surse 30, după altele 51) sunt duse la spital sau într-un centru de primiri urgențe amenajat ad-hoc. Cei mai mulți prezintă arsuri grave, dar, din fericire, nu se înregistrează niciun deces. A doua zi, poliția reușește să-l aresteze pe principalul suspect, Ahmed Hassan, un băiat din Irak care susținea că e minor și fusese plasat de autorități în grija unei familii de pensionari. Hassan sosise ilegal în Marea Britanie cu aproape doi ani înainte. Culmea e că mărturisise de la bun început autorităților britanice că a fost „recrutat” și „antrenat să ucidă de ISIS”.
A moticat însă că nu a putut refuza propunerea jihadiștilor de teamă că familia lui ar fi fost ucisă. Autoritățile au tratat însă mărturisirile lui Hassan cu mare lejeritate. În loc să-l pună sub supraveghere, au însărcinat Consiliul local din Surrey să-i găsească o familie care se aibă grijă de el. Așa a ajuns Hassan la pensionarii Penny și Ron Jones. Bieților bătrâni li s-a spus că e vorba de un copil cu probleme, care ar fi încercat să se sinucidă. Nu li s-a suflat, însă, niciun cuvânt despre trecutul „terorist” al lui Hassan. Ce a urmat se cunoaște în amănunt. În timp ce cuplul care avea grijă de el se afla în vacanță, Hassan a construit bomba și a încercat să omoare cât mai mulți britanici plasând-o într-un metrou aglomerat. Profesorii lui Hassan au mărturisit că Hassan le-a spus, de altfel, că e „de datoria lui să urască Marea Britanie” pentru războiul purtat împotriva musulmanilor. Adevărul a ieșit la lumină în timpul procesului. Hassan nu are 15 ani, ci 18. A mințit, ca mulți alți imigranți, profitând de faptul că numeni nu verifică informațiile.
Deși e clar ce l-a determinat să atace niște oameni nevinovați, nu a fost pus sub acuzare pentru terorism, ci pentru tentativă de asasinat. Chiar și așa a primit 34 de ani de închisoare și va fi eligibil pentru eliberare condiționată abia pe 23 martie 2052. Și membrii consiliului local din Surrey vor trebui să răspundă pentru faptul că nu i-au prevenit pe cei doi bătrâni pe cine le bagă în casă. Pensionarii i-au acționat în justiție și așteaptă despăgubiri. Să nu vă închipuiți însă că numai autoritățile din Marea Britanie tratează în bătaie de joc siguranța propriilor cetățeni. În Germania Angelei Merkel situația este similară. Un raport publicat recent de prestigiosul ziar german Bild arată că Biroul Federal pentru Migrație și Refugiați al Germaniei a informat guvernul federal despre faptul că asupra a 5000 de imigranți planează suspiciunea că ar fi fost implicați în crime de război sau alte crime împotriva umanității.
Cu toate astea, potrivit datelor Ministerului de Interne din Germania, doar 129 de imigranți au fost efectiv investigați de către guvern pentru acuzațiile care li se aduc. E, de altfel, de notorietate cazul unei fete din minoritatea yazidi care a fugit din Germania după ce l-a întâlnit aici pe islamistul care o transformase în sclavă sexuală . Dar poate că asta e Europa pe care Merkel, Macron, Junker și compania vor să o construiască. Un continent în care noii veniți au toate drepturile, iar nativii din ce în ce mai puține.