În urmă cu două săptămâni, câțiva dintre colaboratorii Evenimentului zilei au ales să își urmeze cariera jurnalistică alături de alte echipe.
Acest fapt cât se poate de firesc în viața presei a produs o mică furtună de comentarii în mediul virtual. Una dintre opiniile exprimate sugera că toți cei care semnează astăzi în paginile Evenimentului zilei ar fi susținători mascați ai dlui Băsescu, ceea ce invită un comentariu și o necesară distincție. Nu aș dori vreodată să fiu asociat în vreun fel cu numele dlui Băsescu, sau cu orice altă agendă politică. Am fost onorat de invitația actualei echipe editoriale de a susține o rubrică săptămânală în paginile acestui cotidian. Nu a existat nici cea mai mică sugestie de natură politică sau vreo imixtiune de vreun fel a conducerii editoriale în textele mele. Orice eroare din aceste texte îmi aparține doar mie. Dar, în fond, care sunt opiniile mele politice? Voi aminti aici câteva dintre ele, fără a avea nici cea mai mică pretenție că dețin vreo cheie a adevărului. Și mă voi referi pentru început doar la președinții de după 1989. Cred că dl Ion Iliescu ar trebui răspundă în fața legii pentru episoadele violente din timpul celor patru (sic!) mandate pe care le-a avut, inclusiv pentru tragediile din timpul mineriadelor; în plus, îl consider responsabil moral pentru defecțiunile actualului cadru constituțional, care nu pare a fi fost gândit pentru a așeza România într-un context stabil, ci pentru a perpetua puterea unui singur partid. Acel calcul nu a ieșit. Cred că e crucial ca după 2024 să se revină la un mandat prezidențial de 4 ani, și cred că acel format constituțional ar servi mai bine intereselor României. Cred că dl Emil Constantinescu a fost un președinte slab („15.000 de specialiști“, „Țigareta“), care a părăsit scena politică așa cum o părăsesc oamenii slabi. Cred că dl T. Băsescu a pus în mișcare un sistem politic care ar avea nevoie de multe decenii pentru a atinge un punct de echilibru și imparțialitate, și cred că a cultivat prea mulți oameni lipsiți deopotrivă de competențe și de onestitate. Cred că unii dintre foștii lui colaboratori au fost motivați de lăcomie, alții de ambiție, și cred că le-a iertat și îngăduit prea multe apropiaților lui. Cred că au existat și oameni onești, revoltați de corupția sistemică produsă de politicienii din celelalte partide, care s-au lăsat păcăliți de retorica dlui Băsescu. N-ar fi trebuit: în politică nu poți abdica de la luciditate. Deloc în cele din urmă, cred că dl Klaus Iohannis nu va beneficia de un al doilea mandat prezidențial, pentru că a dezamăgit deja pe mulți dintre cei care l-au votat în 2014, și nu-mi pot imagina ce ar mai putea promite într-o viitoare campanie electorală din 2019. Iar dacă discutăm despre actuala echipă editorială de la Evenimentul zilei, ia să vedem, pot oare publica în paginile acestui cotidian părerile mele? Cât de diferite sunt ele de percepțiile altor români? De ce oare am eu sentimentul că realitatea politică românească, care nu a fost niciodată lipsită de dificultăți reale, a fost lipsită de politicieni demni de încredere?