Statele Unite au depășit nivelul reașezării globale și au concluzionat noile reguli ale lumii în care trăim, definite ca politică de rivalitate între marile puteri în care restul lumii trebuie să se alinieze și să aleagă dacă alianțele și valorile comune sunt suficiente, pentru a nu mai ieși din reguli. SUA reduce fundamental toleranța față de acțiuni autonome și independente, solicitând alinierea mai strictă a Occidentului în linia pozițiilor geopolitice conturate.
Aceasta e formula pe care a prezentat-o Wess Mitchell, Assistant Secretary, Bureau of European and Eurasian Affairs, la un eveniment al Atlantic Council, determinat de perspectiva celebrării anul viitor a 30 de ani de la căderea comunismului. Mitchell a avut cea mai elocventă, clară și coezivă narațiune despre reașezările globale, dar și cea mai deschisă și cinstită în raport cu așteptările celorlalte state ce reprezintă Occidentul.
Wess Mitchell a prezentat pe larg noua competiție a lumii care vine. E vorba despre influență și dominație, în mai mică măsură despre ocupație și anexare teritorială. Revenirea la politica de putere, a Marilor Puteri, este un fapt consemnat deja în Strategia Națională de Securitate a SUA care marcheză și care sunt dușmanii, rivalii, competitorii: Rusia și China. Cu fiecare dimensiune proprie, în parte.
Mitchell susține nevoia ca SUA și Occidentul, deopotrivă, să se pregătească de această confruntare, sistematic, de unde responsabilitatea centrală a Politicii Externe americane. Și dimensiunile pregătirii sunt cele interne, care se concretizează în reconstruirea fundațiilor puterii economice americane pe termen lung – întărirea bazei manufacturiere și a industriei de apărare, reinvestirea în Apărarea națională, recapitalizarea arsenalului nuclear American și abordarea găurilor din lanțurile de producție în industria de apărare. În ceea ce privește relațiile externe, obiectivul este reechilibrarea responsabilităților și costurilor cu aliații și recalibrarea instituțiilor internaționale care nu se mai potrivesc noii realități strategice.
Mitchell anunță mai ales faptul că această competiție a marilor puteri s-a accentuat cu precădere în Europa Centrală și de Est, de la Marea Neagră la Marea Adriatică, de-a lungul peninsulei balcanice și până-n Caucaz, acolo unde rivalii Americii își extend influența politică, militară și comercială. Rusia utilizează factorii militari în regiune, după invaziile în Georgia și Ucraina, iar în Europa Centrală utilizează tactici manipulative energetice, corupția, propaganda pentru a slăbi Occidentul din interior și pentru a submina legăturile cu Statele Unite.
Cât despre China, aceasta a devenit un actor major în Europa Centrală și de Est. Beijingul acumulează infrastructură pe bază de datorii ale statelor împrumutate fără reguli și fără limite, în timp ce diplomația dublează constrângerea pentru a obține concesii de la statele mai mici. E un comportament internațional constant al Chinei, realizat prin practici comerciale incorecte precum furtul de IP-uri, spionaj economic, dumping. În plus, nivelul investițiilor în Europa a crescut de la 1 mld în 2008 la 42 mld investiții directe și 318 mld dolari investiție totală în 2017, care se traduce în preluarea controlului a peste 360 companii europene și a o zecime din porturile comerciale de jur împrejurul Europei.
Wess Mitchell oferă și motivele pentru care o asemenea agresivitate a fost posibilă: pentru că Occidentul însuși nu a luat în serios competiția din Europa Centrală și de Vest. Pe gândirea clasică a lui Fukuyama privind sfârșitul istoriei, Occidentul a intrat în complezență și a acceptat că Rusia e slabă iar China e departe, în curs de dezvoltare, și a pierdut reflexele de autoapărare chiar pe tărâm european. Occidentul este azi amenințat și crește influența rivalilor săi, susține Mitchell. Iar pentru a putea contracara o asemenea situație, responsabilitatea începe la frontierele Europei, deoarece amenințările la adresa Ucrainei și Georgiei sunt directe și existențiale, de la amenințări militare la adresa integrității teritoriale și suveranității naționale dar și atacuri și subminarea instituțiilor democratice pe care se chinuiesc să le construiască aceste state. Dar amenințarea se extinde și în Europa Centrală, acolo unde amenințarea ține de gradul de penetrare politic și economic care duce la degradarea în timp a independenței naționale și duce la scindarea NATO. Statele occidentale nu pot să continue să-și adâncească dependența energetică de Rusia, același actor de care le apără SUA astăzi. Nici nu se pot îmbăgăți susținând Iranul care construiește rachete balistice care amenință Europa. Și pentru cei din Europa de Est, nu e acceptabil să susțină proiecte precum Turkstream II și să aibă afaceri cu energie nucleară cu Rusia, făcând regiunea mai vulnerabilă în fața aceleeași Rusii agresive și insinuante, de care NATO îi apără pe toți. Iar aici Wess Mitchell introduce referința cheie: Multe state din Europa Centrală operează rețele de corupție și intreprinderi de stat care alterează sistemul și competiția îmn favoarea Chinei și a Rusiei, afectând investițiile companiilor americane, care sunt, astfel, dezavantajate. De aceea sprijinul va fi prioritizat pentru parteneri și prieteni.
Rusia și China nu sunt susținători ai independenței naționale, din contra, operează de pe poziții autoritare pe baze geopolitice, contrare libertății națiunilor. Partenerii din Europa Centrală nu trebuie să se iluzioneze că aceste mari puteri le sunt prieteni, din contra. China și Rusia nu-și doresc parteneri cu adevărat independenți, în nici un caz aliați, ci doar dependență. Spre deosebire de SUA care are nevoie de aliați puternici, încrezători în propriile puteri, doritori și capabili să-și asume partea lor de responsabilitate pentru apărarea Occidentului.