Nivelul general al dezbaterilor purtate în media este alarmant, înainte de toate, din punct de vedere uman. Am impresia, nu de puține ori, că trăiesc pe planeta maimuțelor! Lipsesc cu totul și inteligența și stilul. Domina șmecherismul și fenat de șmenar. Știu, stilul și inteligența se presupun cumva - și mie îmi plac Mateiu Caragiale, Paul Zarifopol și Al. Paleologu, ca să numesc doar trei dintre cei mai convingători susținători ai acestei interdependențe. E greu sau chiar imposibil să nu ai stil dacă ești inteligent.
Dar, dacă actorii scenei noastre publice ar fi doar prostuți și stîngaci, încă n-ar fi atît de rău, căci peisajul general ar fi fost mediocru și plictisitor. Dar mediu public românesc este un teatru de război în care clovni sîngeroși se sfîrtecă unii pe alții și apoi rîd grotesc, desopotrivă sfîrtecător și sfîrtecat. Cel mai adesea clovnii sînt, cum se zice, proști de bubuie. Adică acea specie de prost care nu se poate exprima decît bubuitor. Asta face ca prezența excepțională a cîte unui debatuer inteligent, cultivat, care are ce spune și o spune convingător să fie invizibilă în cel mai bun caz, dacă nu cumva imediat bubuită de calibrul greu al prostiei dezlănțuite. Pe măsură ce media a ajuns la mîna oricui și ținta oricărei publicații este un număr cît mai multe comentarii pe forum, faptul că prostia agresivă a devenit normă nu are de ce să mire. Cel mai grav, după părerea mea, este că nu mai știm nici măcar să dezbatem. Polemica a devenit sinonimă cu scuipatul, iar pamfletul a devenit un val analfabet de zoaie.
Eugen Lovinescu a marcat foarte potrivit distincția dintre polemică și pamflet. Polemica este o specie a dialogului și este, de fapt, o dezbatere de idei. Mai încinsă desigur, de mai lungă durată și, în orice caz, de substanță. Pamfletul este o specie de atac la persoană, un monolog lipsit de miză ideatică, o jingnire, o înjurătură cu stil. De preferat, în alcătuirea unei culturi, este polemica. Totuși, observa acum cîțiva ani Nicolae Manolescu, pamfletele sînt cu mult mai multe în cultura noastră decît polemicile. Cu mulți ani în urmă (vreo 10), Octavian Paler observa că, de fapt, noi românii nici măcar o tradiție a pamfletului nu avem; avem, doar, o tradiție a bîrfei, a bășcăliei, a ranchiunei. Dacă acesta este contextul cultural larg, de ce am pretinde ca lumea românească, ajunsă la momentul 2014, să fie altfel decît a fost întotdeauna? Simptomul cel mai evident este forumul de pe site-urile ziarelor noastre. Nu veți găsi nicăieri în Europa sau în America așa ceva. Forumul (echivalentul online al tribunei de stadion dezlănțuită ”pe ei, pe mama lor”) a reușit să influențeze sau chiar să producă autori după chipul său, în vreme ce autorii nu au reușit să fasoneze deloc manierele forumului. Cei mai mulți ”jurnaliști”, cum le place să-și zică, reușesc să răcnească în scris. Să huidui în 3000 de semne este noua încercare pe care trebuie să o treacă orice individ suficient de nervos și suficinet de mîndru de ignoranța sa încît să vrea să se facă ”jurnalist”.
Nota redacţiei: Întrucât apropierea campaniei electorale a transformat secţiunea de comentarii într-o platformă de propagandă politică, forumul va fi blocat până după alegerile prezidenţiale. Cei care doresc să îi transmită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la adresa online@evz.ro. Vă mulţumim pentru înţelegere.