PNL va plăti înţelegerile cu PSD. Se poate construi o alternativă liberală, de dreapta?

Marele şi noul partid liberal, rezultat din fuziunea vechiului PNL cu democraţii lui Vasile Blaga, se îndreaptă spre o catastrofă.

 PSD n-ar fi avut nici o şansă în Bucureşti dacă liberalii şi preşedintele Iohannis n-ar fi acceptat, în vara lui 2015, ca alegerile pentru primari să se desfăşoare într-un singur tur. Dar, pe acest tip de alegeri, PSD va ocupa nu doar Bucureştiul, ci majoritatea marilor oraşe, care, tradiţional, erau ale aşa zisei „drepte”. Liberalii vor păstra câteva municipii din Ardeal.

Anticipând dezastrul PNL, întrebarea mea este dacă, în următorii doi sau trei ani se poate construi un partid cu adevărat liberal, de dreapta, în România. Realitatea este că, de la Tăriceanu încoace, formaţiunea care pretinde că este moştenitoarea politică a Brătienilor nu a făcut decât să copieze reţetele populiste ale PSD. Sub Crin Antonescu a apărut şi un oarecare aer mistic, Patriarhul fiind chemat să fie consilier la Cotroceni, dacă liderul PNL ar fi câştigat alegerile. Momentul cel mai trist a fost între 2012-2013, când miniştrii liberali de finanţe au acceptat toate impozitele impuse Ponta: taxa pe stâlp sau supra- accizarea carburanţilor, printre altele. În 2015, situaţia a devenit ridicolă: PNL se opunea cu reducerii fiscalităţii, în timp ce PSD o susţinea.

Toate aceste prostii – plus lipsa oricărui leadership şi eşecul lui Iohannis – s-au acumulat. În timp ce PSD mărşăluieşte neafectat de faptul că are un preşedinte şi un secretar general condamnaţi penal, liberalii se erodează.

Nu vreau să le plâng de milă, ci doar să mă întreb dacă, până în 2018-2019, se poate construi o formaţiune liberală, de dreapta, consecventă acestor valori şi alternativă la PNL. M-am uitat peste campania pentru Bucureşti, în aceste zile. Acelaşi amestec de soluţii populiste ca în anii anteriori. În plină criză HexiPharma, doamna Firea – care, dacă va fi aleasă, va avea în administrare nu mai puţin de 21 de spitale – nu are nimic de spus, dar ne anunţă pe Facebook: „Rugăciunile la Brâul Maicii Domnului sunt grabnic ajutătoare pentru sănătate, depășirea greutăților, liniște și pace sufletească”. Nu spitale moderne, administrate corect, ci rugăciuni la Brâul Maicii Domnului, aceasta este soluţia PSD. Nu avem nici o dezbatere serioasă despre situaţia de la RADET, îngropată în datorii. Nu se discută despre transportul urban. De ce nu spargem monopolul RATB, oferind posibilitatea unor operatori privaţi să organizeze curse pe anumite linii de transport? Londra a privatizat cu succes liniile de autobuze. Operatorii publici mai acoperă doar 25% din deplasările din interiorul capitalei britanice.

M-aş fi aşteptat ca, tot pe fondul scandalului HexiPharma, formaţiunile care susţin că sunt de dreapta să vină cu propuneri: spargerea monopolului CNAS sau privatizarea spitalelor, măcar câteva privatizări- pilot. Nimic. O paranteză: DNAul nu are cum să rezolve uriaşa criză de sistem din Sănătate. Dacă toţi cei 100 de procurori DNA se concentrează, în următorul an, doar pe problemele din spitalele de stat, ce credeţi că se va întâmpla? Câteva sute sau mii de cadre medicale vor ajunge în faţa judecătorilor, alte câteva mii vor emigra, scârbite, iar terenul gol va fi ocupat de către o generaţie care, după ce DNA-ul se va îndrepta spre alte domenii, va continua practicile predecesorilor.

Cred că România are nevoie de una sau mai multe formaţiuni care să ofere o alternativă la politicile economice naţionaliste, populiste şi socialiste care domină viaţa publică. Guvernul Cioloş este pe această linie, o dovedeşte propunerea ministrului Agriculturii, care vrea să blocheze investiţiile străine în agricultură. Achim Irimescu ştie foarte bine că marii latifundiari români ţin regiuni întregi în sărăcie, la limita feudalismului, dar călăreşte valul naţionalist şi se răţoieşte la străini. Faptul că PSD va încăleca din nou România, după 2016, cu ajutorul PNL, poate fi o oportunitate. O oportunitate pentru apariţia unei formaţiuni de dreapta, liberale, care să păstreze o relaţie corectă cu justiţia şi statul de drept. Este nevoie însă de nişte lideri curajoşi, care să-şi asume un astfel de proiect şi să aibă puterea de a respinge consecvent tentaţiile populiste.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor