Viteza cu care elita politicii românești a îngropat cazul Borbely este complet dezamăgitoare. PSD, PNL și UDMR se înșeală dacă cred că povestea va fi uitată - și în interior și în exterior.
În exterior, se va vedea că politicienii români pun piedici Justiției de câte ori au un interes de partid. După opinia mea, acest Parlament este definitiv compromis și până la viitoarele alegeri nici măcar nu merită să mai discutăm despre aderarea la Schengen. Ambasadorul Olandei, Matthijs van Bonzel, avea dreptate când spunea: „Când citeşti raportul MCV (...) da, vedem progrese dar, nu, România nu a atins nivelul maxim. Odată ce va ajunge la acest nivel vom merge în Parlament şi le vom spune parlamentarilor noştri că România îndeplineşte toate condiţiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească atunci când a devenit ţară membră UE”. Politicienii români greșesc când cred că pot negocia cu statele din vestul Europei criteriile din MCV, ca-n Balcani, pe principiul „mai dăm noi, mai lăsați voi”.
Sunt tentat să cred că nici alegătorii maghiari nu se vor lăsa păcăliți de ceea ce s-a întâmplat în cazul Borbely. Am văzut, duminică, la Sfântu Gheorghe, o situație rară: liderul UDMR, Kelemen Hunor, huiduit de conaționalii săi, la Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Unii ziariști au scris că a fost huiduit de „extremiști”. Poate, nu am fost acolo, dar sunt tentat să cred că etnicii maghiari s-au săturat să fie captivii unei formațiuni tot mai corupte, iar modul în care Laszlo Borbely a fost protejat de Justiție a fost nuca de pe colivă. Tot mai mulți lideri UDMR sunt căutați de DNA sau pierd procesele cu ANI. Nici unul nu este exclus din formațiune. În schimb, parlamentarii Uniunii atacă pe toate căile instituțiile anti-corupție. Maghiarii din Harghita văd că, în timp ce aceste județe rămân printre cele mai sărace din România, liderii lor, aflați în tabăra puterii aproape neîntrerupt din 1997 până acum, au acumulat averi impresionante.
Și comportamentul președintelui Klaus Iohannis a ridicat numeroase semne de întrebare. Camera Deputaților a respins miercuri după amiază solicitarea DNA de începere a urmăririi penale împotriva lui Laszlo Borbely. Șeful statului, extrem de prompt atunci când s-a întâmplat același lucru în cazul Vosganian, a reacționat cu o întârziere de patru zile. Anterior, Iohannis și-a făcut timp pentru un mic exercițiu de narcisism, mulțumind celor 1,5 milioane de cetățeni care i-au dat „like” pe pagina Facebook. Abia câteva ore mai târziu, duminică spre seară, președintele României a scris că Parlamentul a sfidat Justiția.
Cred că Iohannis a decis, cu intenție, să amâne o reacție și, când a avut-o, a făcut-o cu mănuși, îngropând- o în spatele scandalulului generat de ministrul de Finanțe, Darius Vâlcov. Șeful statului a dat un semnal politic liderilor Uniunii, prin comportamentul său. Un fel de „mă prefac că lovesc, dar, de fapt, vă fac cu ochiul și promit că nu o să vă doară”. Realitatea este că PNL are nevoie de UDMR, fie că va reuși săși formeze acum o majoritate care să răstoarne până în alegeri guvernul Ponta – ceea ce nu cred – fie în 2016, după parlamentare, pentru a forma propriul Executiv.
Eu cred că, dacă liberalii vor să fie credibili în eforturile lor de a aduce criterii de integritate în politica românească, trebuie să facă doi pași majori. Primul, să-i dea afară din propriul partid pe toți parlamentarii cu condamnări penale. Nu este suficient doar Chiuariu. Faptul că publicul nu-i știe pe Hubert Thuma sau Verginel Gireadă nu înseamnă că trebuie să rămână sub protecția partidului. Al doilea pas ar fi să anunțe că va cere viitorilor parteneri de alianță să respecte niște minime reguli de integritate. O alianță cu o formațiune toxică va contamina, mai devreme sau mai târziu, și PNL-ul. UDMR nu trebuie să acceadă întrun guvern cu PNL decât după ce își curăță rândurile.
Teamă îmi este că, după cazurile Vosganian și Borbely, și Dan Șova va fi protejat. Ne întoarcem cu viteză la situația de dinainte de alegerile prezidențiale.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.