PNL a intrat în linie dreaptă cu alegerile interne. Se vor face alegeri locale, județene, iar pe urmă liberalii își vor alege președintele și conducerea centrală. După câteva dezbateri interne s-a ajuns la concluzia că alegerile trebuie să se facă pe modelul clasic. Adică de jos în sus. În actualul context cred că era mult mai bine să-și aleagă întâi președintele fiindcă la comunicare, reprezentare, decizie, partidul a stat și stă încă foarte prost, iar în această perioadă era bine ca partidul să aibă un lider, un bun comunicator. Societatea a stat cu ochii pe ce se întâmplă legat de proteste și a consumat multă informație. Partidul n-a avut buni mesageri. Nu în ultimul rând partidul avea nevoie ca alegerile locale să nu le facă sub presiunea timpului. Era bine ca filialele să aibă răgaz să se deschidă către societate, către specialiști. Pe actualul sistem, într-o lună se vor bifa alegerile locale cu cei care sunt. În comune, orașe mici se vor aduna trei-patru membri și vor “alege” o conducere, care va reprezenta partidul în anii următori. În felul acesta reforme nu vor fi fiindcă partidul va rămâne în continuare închis ermetic. Cine s-a înscris în PNL în ultimele luni?
PNL are doi candidați pentru președinția partidului. Cătălin Predoiu și Ludovic Orban. Sigur că orice membru va spune că partidul are multe resurse, inclusiv pentru funcția de președinte. Să fie așa? Eu cred că nu. Foarte pe scurt două lucruri aș avea de spus legat de cei doi.
Amândoi îmi plac, dar nici unul nu e bun de președinte al PNL. Nu acum.
Să analizăm puțin situația. Partidul are nevoie de o restartare la toate nivelele, iar pentru asta este nevoie de un proiect nou-nouț. Va fi extrem de important ca noul lider să nu aibă de dat explicații de nici un fel care să-l pună într-o lumină proastă, să nu fie asimilat cu istorii politice negative și neuitate de cei care merg la vot. Din nefericire cei doi care vor să conducă partidul duc și ei în spate multe elemente negative ale partidelor din care provin. Atât Cătălin Predoiu cât și Ludovic Orban, sunt asimilați cu episoade și imagini care nu-i avantajează deloc, iar percepția opiniei publice se schimbă foarte greu din această perspectivă. Și unul și celălalt au candidat pentru a câștiga Primăria București însă au obținut scoruri sub 12%. Sigur că oricare dintre ei dacă ar fi candidat în alte etape electorale ar fi putut avea succes. La momentul 2005, după plecarea lui Traian Băsescu la Cotroceni, oricare ar fi obținut peste 60% din voturi. Momentul ales de fiecare a fost unul de sacrificiu. Cunoșteau sondajele. Ambii candidați au fost miniștri în guvernele Tăriceanu și Boc. Nu o să auzim pe nimeni zicând că România a avut un ministru bun la Transporturi. Poate Orban a fost unul dintre ei, dar are cineva convingerea asta? Știe cineva de un proiect foarte bun? Cei mai mulți români au în memorie că nu s-au făcut autostrăzi, iar cei câțiva km s-au realizat la cel mai mare preț și au fost făcuți de mântuială. De asemenea Predoiu a făcut reforme bune în justiție, dar atât de încâlcite le sunt românilor toate, încât cu greu convingi un om simplu că ceea ce s-a făcut e un lucru bun. Astăzi foștii PNL-iști nu pot vorbi de “marea creștere economică”, fiindcă ea s-a petrecut sub conducerea lui Tăriceanu, iar foștii PDL-iști au fost demonizați pentru perioada din 2010-2011, încât fiecare ministru duce în spate stigmatul unei guvernări când “s-au tăiat salariile și pensiile”. Un slogan care încă prinde. Pensiile nu s-au tăiat, dimpotrivă. În 2009 a avut loc cea mai importantă măsură socială prin introducerea pensiei minime. Până atunci sute de mii de agricultori și nu numai, nu luau nimic. Părerea mea este că guvernarea lui Emil Boc a fost mult peste cea a lui Tăriceanu, dar asta e altă discuție.
Astăzi PNL are nevoie în primul rând de cineva care să-i unească.
În afară de electoratul dur al celor două partide, care astăzi mai însumează cam 12%, nimeni nu o să fie tentat să meargă pe mâna PNL. Uzura este foarte mare pentru cei care reprezintă azi partidul. Sigur că mulți cu probleme în justiție nu mai fac parte din prim-planul partidului, însă la fel de mulți astăzi trag partidul în jos cu viteză foarte mare. Cristian Bușoi, Răducu Filipescu, Teodor Atanasiu, Ovidiu Raețchi, Eugen Nicolaescu, Mihai Voicu, Daniel Zamfir, Corneliu Dobrițoiu, sunt nume ultra uzate, care au făcut multă vechime la Antena 3 și sunt văzuți ca USL-iști în continuare de opinia publică, dispuși la noi înțelegeri cu PSD. Cei doi candidați nu-și pot forma echipa fără aceste personaje, care au resurse nelimitate pentru formarea de cooperative și pentru a influența voturile delegaților. Nici unul dintre cei doi candidați nu are capacitatea de a se debarasa din toate punctele de vedere de tot ce atrage negativ asupra partidului.
Un alt aspect este cel al impunerii ca lider. Cătălin Predoiu are probleme cu comunicarea internă, nu are lipici la membri, vorbește puțin cu colegii în afara ședințelor, iar Ludovic Orban trăiește iluzia că liberalismul încă poate fi soluția pentru țară. Discursul său este unul care nu mai are trecere nici în UE, nici acasă. Auzim aceleași propoziții în jurul “valorilor liberale” care au devenit obositoare și nu mai interesează pe nimeni. Sloganul „Prin noi înșine” (astăzi e un slogan) este un fel de ”să apărăm România de multinaționale” a lui Dragnea sau ”redăm România românilor” a lui Tăriceanu. Toate sunt populist-naționaliste. Toate vizează protecționismul în fața invaziei “străinilor”. Liberalii au mai exersat asta în perioada interbelică, iar România s-a ales cu creșterea prețurilor și scăderea calității la toate produsele.
Și cred totuși că altcineva va conduce partidul.
Astăzi partidul e într-o degringoladă spre disoluție. Fiecare zice ce vrea, fiecare parlamentar are inițiative după cum îl duce capul. Membrii partidului habar nu au ce fac reprezentanții lor. Am văzut una de curând cu scăderea taxelor, aruncată pe piață de doamna Turcan și de domnul Cîțu. Un astfel de demers trebuie pregătit bine. Discuții interne, redactarea unui document și popularizarea lui în interiorul organizațiilor, pentru ca liderii locali să se încarce cu propunerile, să și le însușească, să le poată prezenta în orice spațiu, la orice întâlnire. După asta se iese în spațiul pubic cu mesaje precise, calcule economice, grafice, care să aibă la bază simulări economice. După o ofensivă în media, televiziuni, dezbateri, se trece la redactarea unui document final care e prezentat public și susținut în Parlament. Cam așa văd eu o inițiativă care ține de o strategie economică națională. Aici nu vorbim de o modificare a unei legi simple. Vorbim de o viziune pe termen lung a unui partid care dorește să fie alternativă la actuala guvernare, să ne facă viața mai bună.
Astăzi partidul nu convinge pe nimeni că poate da o bună guvernare țării.
Partidul are nevoie de un refresh și o abordare euro-atlantică, iar pentru asta trebuie să aducă în față adevărați specialiști și lideri de opinie pe toate palierele, profesioniști în domenii economice și politice. Să aducă în partid oameni buni. Cine sunt astăzi comunicatorii PNL pe politică externă? Care sunt economiștii cu care vor ataca programele economice? Care e strategia partidului pe sănătate și educație și cine le va populariza? De ce ar vota cei peste trei sute de mii de profesori cu PNL?
Dacian Cioloș ar putea implementa un sistem bazat pe performanță în PNL.
De asemenea un primar de mare oraș, cu încredere ridicată, care a implementat politici publice ce au dat rezultate, ar putea fi o soluție pentru o perioadă de timp determinată, după care partidul să-și aleagă candidatul pentru funcția de prim ministru și să-i de-a conducerea. Cei doi ar putea da dovadă de înțelepciune și ar veni cu o soluție. Ea există.