În anul 1890, pentru a face posibilă legătura între Valea Zânelor şi Punctul Şiclău, a fost inaugurat Planul înclinat.
Instalaţia, complet ecologică, dar şi unică în Europa, a fost realizată după proiectul inginerului Emil Lux, cu componente produse de firma vieneză Obach. Planul înclinat a fost folosit timp de peste un secol (1892-1995), zilnic transportându-se aproximativ 30 de vagonete, fiecare având o capacitate de 10 mc de material lemnos.
Principiul de funcţionare era deosebit de simplu, urcarea şi coborârea celor două platforme înclinate, realizându-se numai cu ajutorul forţei de gravitaţie. Legate între ele printr-un cablu metalic al cărui avans era reglat printr-un sistem de scripeţi controlaţi din camera de comandă situată în staţia de vârf, platformele rulau pe o linie cu ecartament normal (1435 mm), întregul ansamblu fiind proiectat astfel încât energia vagonetului încărcat, ce cobora, să fie integral folosită pentru remorcarea unui vagonet gol, ce urca din staţia de bază. Iar la mijlocul Planului înclinat exista un punct de ramificaţie a şinelor, ce permitea trecerea simultană a celor două platforme.
Unica sursă externă de energie folosită pentru funcţionarea acestui unicat tehnic feroviar erau cei doi cai ce manevrau micile vagoane din staţiile situate la extremităţile Planului înclinat, până pe liniile de unde erau preluate de locomotivele cu abur. Acestea le remorcau până în punctul de transbordare din staţia Covasna, ori până în centrul forestier de la Comandău.
În 2010, revista Historia prezenta într-un articol povestea istoriei planului înclinat de la Comandău, arătând faptul că în 2009, când autorul materialul respectiv a făcut o serie de fotografii, deja situaţia era alarmantă în privinţa stării de conservare a monumentului.
În acelaşi material se relata seria nefastă de lucruri petrecute la Comandău, chiar după împlinirea a 100 de ani de la darea în funcţiune a ansamblului tehnic. În 1995, Planul înclinat a fost afectat de o puternică furtună, ce a doborât aproape toţi arborii de pe versantul pe care se întindea.
Apoi, doi ani mai târziu, în 1997, cabina de comandă a staţiei de vârf a fost distrusă de un puternic incendiu. La alţi doi ani distanţă, se anunţa închidera trosonului din cauza diminuării drastice a volumului de masă lemnoasă exploatat.