În ciuda așteptărilor deloc încurajatoare, anunțate și de către purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, iată că ultima întâlnire între trimișii speciali ai președintelui Putin, consilierul său Vladislav Surkov, și trimisul special al SUA, Kurt Volker, care a avut loc în Dubai, pare să fi creat o deschidere importantă. Potrivit lui Surkov, după întâlnire, el susține că noua propunere americană privind desfășurarea de trupe ONU în Donbas este fezabilă.
Firește că și consilierul lui Putin și-a luat o marjă de rezervă, anunțând că urmează studierea aprofundată a propunerii americane, cea care, spre deosebire de rezoluția anterioară pregătită pentru Consiliul de Securitate al ONU și de propunerea ucraineană, ar fi mai aproape de opțiunile și interesele Moscovei.
Problema principală rămâne, însă, dacă Rusia vrea cu adevărat să se retragă din Donbas și să paseze responsabilitatea și controlul regiunii Ucrainei, statul suveran și integru pe teritoriul căruia a desfășurat agresiunea militară din Est sau dacă ONU și trupele de menținere a păcii vor juca rolul de întărire a frontierei și separare a părților în estul Ucrainei, cu referire la linia de contact și frontiera de facto între regiunea controlată de statul ucrainean și cele două pseudo-republici populare separatiste.
Sau dacă e vorba, în continuare, despre un control mixt sau o falsă retragere, cu menținerea pe teren a trupelor separatiste pro-ruse în Donbas, și retragerea strictă a trupelor și armamentelor ruse, cu drept de veto rus pe soluția politică și perspective și fără accesul autorităților legitime de la Kiev pe frontiera controlată azi doar de Rusia.
Potrivit datelor apărute public privind planul de pace discutat, este vorba despre un avans secvențial al proiectului ce combină planul Minsk cu introducerea misiunii militare ONU de menținere a păcii pe tot cuprinsul Donbasului, misiune care să aibă rolul de a însoți monitorii OSCE și de a întări respectarea angajamentelor de către părți. Deci pentru fiecare pas de retragere și extragere a trupelor și armamentului din regiunea ocupată, Rusia va dori în oglindă aplicarea câte unui pas politic de către Ucraina. Cedare cu cedare, de fiecare parte.
Proiectul pare dificil de implementat fără voința și buna credință a părților pe tot parcursul procesului, și fără interpretări creative din partea rusă a acordului, care să permită trișarea în acești pași. Firește că baza sunt acordurile de la Minsk, cu precădere Minsk 2, care pune în inferioritate Ucraina și obligă la introducerea unui „statut special” al regiunilor de Răsărit ale Ucrainei, un statut garantat de alegeri și recunoașterea liderilor aleși liber în aceste regiuni.
Departe de a fi ideal, un asemenea plan ar întări prezența și influența Rusiei pe teren și ar evita posibilitatea și legitimitatea, în acest sens, a unui atac ucrainean și tentativa de recuperare prin forță a teritoriilor ocupate. Dealtfel, potrivit angajamentelor lui Kurt Volker, acesta s-a consultat cu MAE ucrainean și președinția, dar și cu comisiile de specialitate ale Radei de Stat, Parlamentul ucrainean, pentru a respecta angajamentul că nu vor exista negocieri ruso-americane pe seama Ucrainei, deci fără acordul Kievului.
Cu aceeași ocazie, și alte teme de interes în acest conflict au intrat în discuție, cu precădere eliberarea prizonierilor de către ambele părți, ca misiune umanitară obligatorie, deschiderea unor puncte de control care să permită libera circulație între teritoriile ocupate și restul Ucrainei, aflată sub controlul autorităților legitime de la Kiev, introducerea formulelor de comunicații mobile care să fie acceptabile tehnic, normativ și politic ambelor părți, pentru zona separatistă, cu interconexiune și tarife adaptate și multe alte elemente de natură tehnică.
Anterior, Kurt Volker a criticat puternic Rusia pentru refuzul de a intra în dialog privind varianta misiunii ONU, pe care a propus-o chiar ea, însă într-o variantă inacceptabilă, de marcare a câștigului exclusiv al Rusiei în consacrarea rupturii de facto a Ucrainei. Referirea la noua lege ucraineană de declarare a trupelor ruse ca trupe de ocupație, ca motiv de blocare a oricărui progres, precum și inflexibilitatea privind propria propunere de trupe ONU ca bodyguarzi ai misiunii OSCE la linia de contact și demarcație, au fost taxate de Volker drept inacceptabile și dovezi ale lipsei voinței politice de rezolvare a conflictului.
Volker a reiterat faptul că legea invocată de ruși nu schimbă nimic pe teren, permite doar ucrainenilor să-și definească acțiunile militare în Donbas, pe de altă parte reflectă un adevăr, situația de ocupație a regiunilor din Estul Ucrainei de către Rusia, comanda și controlul din Donbas fiind asigurat de Moscova, armamentele și militarii la fel. E doar o reflectare a realității pe care o vede toată lumea și putem fără probleme să considerăm și să numim trupele ruse drept trupe de ocupație. Volker a reiterat nevoia retragerii tuturor acestor trupe ce servesc drept intermediari armatei ruse din regiune.