Efortul lui Victor Ponta de a se delimita public de mazilirea preşedintelui Traian Băsescu şi, implicit, de terfelirea oricăror reguli democratice, ar fi comic, dacă n-ar fi de-a dreptul penibil.
De două luni încoace, de când a preluat guvernarea ţării, politicile macroeconomice ale Cabinetului său s-a rezumat la executarea fără crâcneală a dispoziţiilor FMI şi ale profesorului său de economie, Florin Georgescu (spun gurile rele, premierul de facto al României). Ieri, în ziua în care lui Traian Băsescu i se citea în Parlament rechizitoriul suspendării, iar parlamentarii puterii îi dădeau cuvântul ca unui deţinut de drept comun cu imperativul "Vorbeşte!", premierul a avut cea mai "responsabilă" agendă de când s-a instalat în Palatul Victoria. Şi-a programat o întâlnire cu oamenii de afaceri şi a verificat stadiul lucrărilor la autostrada Bucureşti- Ploieşti, nota bene, pentru prima oară de la instalarea în Palatul Victoria.
Şi-a întrerupt importanta şedinţă cu oamenii de afaceri când a fost vorba să dejoace o nouă tentativă a "scandalagiului " Băsescu de a perturba activitatea "celui mai cinstit guvern", cu care Dumnezeu a miluit România în aceste vremi de restrişte economică. "Cea dintâi victimă a diktaturii băsesciene" a anunţat ritos că preşedintele vrea să-l suspende pe Andrei Marga, ministrul de externe pentru care Consiliul European este totuna cu Consiliul Europei şi care trimite hârtii la Comisia Europeană, nu la Consiliul European. Şoc şi groază! Puerila dramoletă autovictimizantă şi-ar fi atins scopul dacă Marga nu s-ar fi trezit să recunoască că habar n-are despre ce vorbeşte şeful său.
Dacă n-ar fi fost de o ipocrizie fără margini, atitudinea premierului ar fi fost, poate, de lăudat. Dacă ar fi încercat să liniştească mediul economic, pieţele, să stopeze devalorizarea leului, ar fi fost un gest responsabil. Victor Ponta nu a vrut decât să se victimizeze, să alimenteze imaginea de preşedinte- agresor, pe care USL i-a creat-o lui Traian Băsescu. În tot acest timp, subalternii lui Ponta din USL siluiesc prin cotloanele întunecate ale Parlamentului orice lege pe care o prind alergând despletită şi deznădăjduită pe holurile Palatului Parlamentului. La prima vedere pare că Victor Ponta lasă Parlamentul să se răfuiască cu preşedintele, pentru a crea imaginea unei confruntă dintre Băsescu şi popor (reprezentat de Legislativ). Vrea să îmbrace asaltul actualei puteri împotriva instituţiilor fundamentale ale statului într-o aură de legitimitate democratică. Probabil, jucând pe cartea "neutralităţii", vrea să estompeze criticile virulente ale unor oficiali europeni, profund îngrijoraţi de încălcarea principiilor statului de drept în România.
Cred că e mai mult de atât. Dan Tapalagă a remarcat că Victor Ponta nu a semnat cererea de suspendare a lui Băsescu. Poate nu a avut timp să o facă. Sau poate nu vrea să intre în cărţile de istorie drept co-autor al aberantei decizii de suspendare a lui Traian Băsescu. N-ar fi exclus să se codească să fie în prima linie a războiului cu preşedintele, pentru a nu fi principalul vinovat în cazul unui eşec la referendumul de demitere a şefului statului. De ce ar face-o când îl are pe Crin Antonescu la dispoziţie? Preşedintele PNL pare mai dispus ca oricând să îşi aroge titlul de călău al lui Băsescu. Pentru aceştia, Lenin revoluţionarul avea un nume.