Are studii superioare, dar i-a plăcut să se lupte în ring. Nu regretă nimic și spune că, după cum a decurs meciul, o revanșă cu Mircea Badea este imposibilă.
Emanuel „Emi” Teodor are 30 de ani, s-a născut în zodia Fecioarei și a copilărit la Obor, în București. Ambii părinți sunt profesori, a făcut liceul cu profil economic Virgil Madgearu și a terminat ASE-ul, la Relații Economice Internaționale, cu masterat în Marketing Internațional. La școală îi plăceau istoria, engleza și româna, la ultima ajugând la Olimpiadă la faza pe sector. Nu i-au plăcut, în schimb, matematica, fizica și chimia.
Emi n-a prea profesat în domeniu, lucrând, pentru puțin timp, ca simplu agent de vânzări. S-a dedicat sportului de performanță, în prezent trăind din banii pe care îi câștigă ca antrenor particular de arte marțiale. La întrebarea ce onorariu are, se codește să spună. Într-un final, oftează și recunoaște, modest: „Iau 80 de lei pe oră. Dacă sunt mai mulți, tariful se negociază”. Emi e căsătorit cu o contabilă și spune că, dacă mai pune ceva „cheag” financiar, se gândește să aibă un copil.
I-au furat cinci scutere
A venit la întâlnire, cum altfel, pe motocicleta sa Kawasaki de 900 de centimetri cubi. Conducea corect și nu ambala motorul ca alți teribiliști pe două roți. Se dă mare: „Prinde 280 la oră, da’ n-am mers cu mai mult de 220! N-am mania vitezei...”. Dacă te uiți de aproape la el n-ai zice că e numai mușchi și fibră, ci că-l suflă vântul. Râde: „Când mă vede lumea așa slăbănog zice că poa’ să mi-o tragă! Așa și-a zis și Mircea când a acceptat provocarea, deși inițial refuzase. M-a sunat a doua zi să facem un antrenament sau un meci, că râde lumea de el!”, dezvăluie motociclistul-karatist.
Emi spune că e mort după jocurile video, fan al sporturilor de contact și pasionat de economie: „Vreau să cunosc atât istoria artelor marțiale, cât și să le practic!”. În rest, pozează în băiat cuminte.
Zice că îi place să se dea rolele, să se plimbe cu bicicleta și să meargă la schi. Cu motocicleta merge doar la sala de antrenament și înapoi acasă.
„M-am urcat pe motocicletă acum cinci ani după ce am avut cinci scutere care, toate, mi-au fost furate. Niciunul n-a fost găsit”, face Emi haz de necaz.
Acceptă orice luptă cu banii jos, înainte
„Badea nu te lovește, îți face doar masaj”, se umflă de râs luptătorul de Muay Thai. „Dă foarte slab! La loviturile de picior, alea frontale, nici nu mă sinchiseam să le blochez”, se dă mare Emi.
Spune, însă, că îl apreciază pe preopinentul său pentru curajul de a se angaja într- o luptă cu el: „Dar nu-l pot respecta pentru că nu știe să piardă și că nu și-a schimbat deloc atitudinea. Am dat mâna, la final, la fel ca și cu orice adversar care m-a bătut sau l-am bătut. Acum, vrea să mă pun să lupt cu diverși sportivi aleși de el! Pentru câteva mii de euro o fac și pe asta! Cu banii jos și înainte. Plus prima de victorie!”, se umflă în pene luptătorul.
Povestește că, la început, nevastă-sa s-a opus luptei cu vedeta Antenei 1, dar că, după aia, l-a felicitat și i-a spus că trebuia să-i dea lecția asta. „M-a anunțat că se supără rău dacă pierd, da’ știa că nu e posibil așa ceva!”, se laudă Emi.
O revanșă este exclusă
„Nu regret nimic, doar că mi-aș fi dorit ca el să fi fost mai puternic și mai bine pregătit! Ce a păzit antrenorul său, Cristian Istrate, de l-a lăsat în meci așa slab pregătit? Nici nu se pune problema unei revanșe, după cum a decurs meciul!”.
Palmaresul unui campion
La 16 ani s- a apucat de box thailandez, pentru că se săturase să fie inofensiv la atacurile golanilor: „Voiam ceva eficient, pe stradă, evident!”. Apoi, au urmat, firesc, Wu Shu și Kempo. Are 32 meciuri, cu 21 victorii – din care nouă prin KO, zece înfrângeri și două meciuri egale. Cinci meciuri le-a disputat la profesioniști, din care un meci câștigat la puncte, două victorii prin KO și două înfrângeri. Mai are două meciuri egale la semi-profesioniști. Mai concret a fost: campion Național la Muay Thai în 2012, la două federații diferite, și, înainte, campion național tot la Muay Thai, în 2010 și 2011. Toate la amatori. Mai are în palmares un titlu de vicecampion la Kickboxing, în 2010, altul de vicecampion Muay Thai, în 2009, și încă unul de vicecampion la K1, în 2009, și un loc trei la Muay Thay, în 2006. La Wu Shu a ieșit campion în 2012, la categoria 75 de kilograme. În 2013, a luptat la CM de Muay Thai din Thailanda, la amatori, unde a câștigat un meci și a pierdut altul cu campionul mondial en-titre.