Moartea iminentă a producției de apă grea de la Turnu Severin riscă să se transforme nu numai într-o bombă socială, prin complexitatea efectelor concedierilor masive, ci și într-o problemă de siguranță, care amenință severinenii
Peste 2.000 de angajați își vor pierde locurile de muncă la RAAN, iar zilele trecute Guvernul a alocat deja bani pentru disponibilizarea acestora și a luat decizia închiderii controlate a RAAN. EVZ vă prezintă în detaliu povestea distrugerii unei foste perle a economiei Românești, chiar și în ultimii ani, când a fost în insolvență, adică din 2013 încoace.
Astfel, în ciuda onorariului deloc mic - 30 mii de euro lunar, plus 3% din sumele distribuite creditorilor – administratorul judiciar, Tudor Ion, a propus un plan de reorganizare nerealist. Acesta își asuma plata, în decursul a 3 ani, a datoriilor acumulate în ultimii 10 ani, lucru imposibil de realizat. Care era scopul? Planul oferea timp celor care doreau să împartă cât mai profitabil zestrea muribundei regii.
Tabloul creditorilor a intrat sub dominația grupului de firme CONFORT, principalul beneficiar al miliardelor cheltuite pe contracte falimentare. Planul de reorganizare prevedea dublarea producției de energie electrică, la 1.057.000 MWh/an, triplarea producției de apă grea și inventează încasări lunare de 800.000 euro din vânzarea de apă super-ușoară, deși până acum RAAN a vândut doar cantități infime. În schimb, nu spune nimic referitor la restructurare, la denunțarea contractelor dezavantajoase, la reducerea schemei de personal, acționarea în justiție a firmelor care au păgubit regia, lucruri care ar fi putut să aducă pe linia de plutire agentul economic intrat în insolvență. „De fapt, administratorul judiciar Tudor Ion a mers pe linia minimei rezistențe, concentrându- se pe încasarea onorariului deloc de neglijat, până acum acesta primind peste 4 milioane lei”, dezvăluie surse bine informate. Pentru producția RAAN nu s-au găsit și clienți. Procesul de preluare a apei grele produse deja de către stat a fost sistat, deoarece rezervele necesare au fost deja constituite.
Motiv de sancțiuni europene
Din 2013, RAAN a acumulat datorii suplimentare de peste 310 milioane lei, cel mai mare creditor fiind Complexul Energetic Oltenia, cu peste 125 milioane lei și statul, cu peste 100 milioane lei. În plus, sunt probleme mari și pe linie de protecție a mediului, de neacceptat la nivelul Uniunii Europene: RAAN nu și-a achitat obligația cumpărării certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, aferente emisiilor produse de termocentrala Halânga în anul 2014.
Cine profită din falimentul RAAN
Anterior intrării în in solvență, zeci de firme mulgeau milioane de lei de pe urma contractelor cu RAAN. Printre acestea, cea a prietenului primarului Constantin Gherghe, o firmă de pază, ce încasa circa două milioane de euro pe an de la RAAN. Tot de la RAAN mulgea bani grei și firma omului de afaceri orșovean Constantin Popescu, aflat în prezent sub control judiciar în Dosarul Duicu, firmă care închiria de formă utilaje regiei și încasa milioane de lei. Unul din profitorii falimentului RAAN poate fi primarul Severinului, ce promovează interesele unui om de casă, Constantin Isvoranu, care spune că poate construi o centrală termică mai mică pe platforma CELROM, și ar fi făcut deja o prospectare a pieței, pentru utilaje second hand.
Jaful de la instalația de șlam dens
Un exemplu de contract dubios. În mai 2009, s-a semnat contractul privind „Furnizarea, montarea și punerea în funcțiune a instalației de evacuare a cenușii în șlam dens”. Contractul, semnat de conducerea RAAN cu firma CONFORT a avut o valoare inițială de 165 milioane lei, dar după cinci ani, „grație” unor acte adiționale, a ajuns la 340 milioane lei, fără TVA (alte 81 milioane lei). Lucrarea este realizată în proporție de 95%, nimeni nu știe dacă va funcționa. Mai mult, instalația este inutilă, în contextul închiderii RAAN. Dacă a fost o investiție, o risipă sau un furt ordinar, doar justiția mai poate stabili.
140 de tone de hidrogen sulfurat pot paraliza orașul
Uzina de apă grea, aflată la doar 7 kilometri de Drobeta Turnu Severin, lucrează cu hidrogen sulfurat, un gaz inflamabil și toxic utilizat în Primul Război Mondial ca gaz de luptă (paralizant al sistemului nervos central). În prezent, așa-zisa „zestre” de hidrogen sulfurat depășește 140 de tone, suficient pentru „adormirea” unui oraș ca Severinul, a cărui populație este de aproape 100.000 de locuitori.
Accidente soldate cu morți au mai fost, cel mai grav fiind cel din anul 1994 când, urmare a unor scăpări necontrolate de gaze, s-au intoxicat mortal 2 persoane, iar alte 7 au fost grav rănite. Una din variantele propuse pentru a se scăpa de tonele de gaz ia în calcul arderea gazului în cantități mici, cu degajarea în atmosferă a dioxidului de sulf rezultat. Soluția ar produce însă ploi acide fără precedent în toată Oltenia și în estul Serbiei.
Probleme sunt și cu termoficarea orașului Drobeta-Turnu Severin. Dacă nu sunt bani pentru cumpărarea cărbunelui, odată cu închiderea Termocentralei, rămân fără căldură și apă caldă peste 30.000 de locuințe, spitalul județean cu 1.400 de paturi, unitățile de învățământ și ale administrației publice.
Ce trebuie făcut
Guvernul ar trebui să emită cadrul legal pentru închiderea controlată a obiectivului, așa cum s-a angajat prin Morandumul aprobat în luna martie, administratorul judiciar să se achite de obligațiile legale, inclusiv în ceea ce privește denunțarea contractelor păguboase și stabilirea răspunderii celor vinovați de soarta regiei, administrația locală să caute cu adevărat o soluție alternativă pentru termoficare și nu o oportunitate de face ceva bănuți, iar cetățenii Severinului să primească înapoi un oraș curat, în care pot trăi fără teama unui accident chimic.