Acesta este un titlu care pe Liviu Dragnea l-ar bucura, căci problema sa majoră este următoarea: nu mai este văzut de partid ca opțiune, ci ca problemă.
Este prima oară în istoria socialdemocrației românești când, dacă scoli un activist din somn la ora 4, nu mai recită din „Capitalul” lui Marx, ci din codul penal. Iar captivii PSD, clasa muncitoare de la orașe și sate, intelectualii, țăranii, femei și copii, români, maghiari, germani și de alte naționalități au o grea dilemă: cum să scape de lider cu consecințe minime asupra încrederii în PSD. Și greșesc fatal, dar nu e vina lor. Li s-a indus faptul că monolitul e singura lume posibilă, că morala politică socialistă nu îngăduie niciun derapaj. O deșteptare a activului de bază ar echivala cu o revoluție, dar din cauza complicităților teribile, moștenite din comunism, văruite, rafinate, adaptate capitalismului, inerția echivalează cu o piatră de moară. Acum, poporul PSD are două: propria greutate și cele 20 de kilograme ale lui Dragnea. E cât un miel, dar sunt 20 de kile de plumb.
Cu toate că stau pitiți, intelectualii din PSD, cei autentici, nu cei care justifică manoperele frauduloase ale colegilor asupra legilor justiției, merită o palmă zdravănă după cap. Ei au datoria de a lămuri colegii că un individ care se folosește de un context monstruos cu un polițist acuzat de pedofilie nu merită apartenența la civilizație. Au datoria de a deschide ochii membrilor de partid, de a încerca să ridice nivelul, de a deștepta masele cu instrumentele specifice: cuvintele. Nu știu de ce nu o fac.
Nu pricep de ce nu reacționează nici polițiștii, cele 55.000 de cadre cărora Dragnea le-a făcut cadou cea mai jenantă postură de la înființarea acestei instituții vitale pentru țară. După ce Băsescu le-a tăiat 25% din venit au protestat la Cotroceni, însă ceea ce a făcut acum președintele PSD reprezintă o operațiune mult mai perversă: a replantat neîncrederea în Poliția Română. S-a folosit de o împrejurare scandaloasă pentru a-și securiza domeniul din Teleorman și a încercat să-l schimbe pe șeful Poliției Române numai deoarece a refuzat să-i numească slugile în posturi. Asupra chestorului Despescu a fost aruncată anatema, mai avea un pic și era acuzat cu subiect și predicat, că este cel care l-a pus pe Stan să atace copii. În subtext: ia uitați-vă ce se întâmplă în Poliția Română! Da, se întâmplă, se întâmplă în toată lumea, însă nu plătesc zeci de mii de polițiști pentru fapta unui singur om! Sunt convins că neregulile din dosarul Stan au și o explicație care ajunge la numărul insuficient de polițiști. Dar de unde să fie bani să acopere un deficit de 40.000 de cadre dacă în România se fură sistemic? Cum să plătești salarii când ai de dat sute de milioane la firme de partid? Dosarul Tel Drum ar fi trebuit să scoată în stradă, ca să ceară banii drenați pe criterii clientelare, zeci de mii de angajați ai MAI. Nu ca să-i spună lui Dragnea „ieși afară, javră ordinară”, ci să-l întrebe ce este dispus să vândă ca să se salveze: mamă, țară, zaibăr? Sau numai PSD și, în trecere, Poliția Română?