Diviziuni profunde stau la baza coaliției lui Donald Trump, mai ales în ceea ce privește imigrația, comerțul și reglementările economice.
Trump nu a urmat orbește ortodoxia economică a Republicanilor
Ceea ce l-a făcut pe Trump atât de convingător ca lider politic în 2016 a fost că nu a urmat orbește ortodoxia economică a GOP (abreviere pentru Grand Old Party - Partidul Republican). El a respins ideea că imigrația și comerțul sunt în mod inerent bune, întrebându-se în schimb ce politici ar maximiza bunăstarea muncitorilor și producătorilor americani.
Acum este la modă ca republicanii să spună lucruri precum „trebuie să producem lucrurile aici” sau „suntem partidul clasei muncitoare”, fără să se oprească să întrebe ce înseamnă aceste fraze sau de ce le spun. Iar asta nu este bine.
Un motiv important pentru care vechiul consens a eșuat a fost lenea intelectuală. Pentru ca mișcarea „America First” să reziste și după Donald Trump, trebuie să se gândească la principiile care stau la baza politicilor sale.
Protecționism vs. Libertarianism
Suntem protecționiști sau libertarieni economic? Abordarea protecționistă recunoaște riscurile de securitate ale dependenței crescute de adversari precum China, dar combină aceste riscuri cu preocupările legate de concurența prețurilor pentru producătorii americani. Din această perspectivă, avem nevoie de mai puțin comerț internațional.
Ar trebui să folosim tarifele pentru a împiedica chiar și țările prietene să ne „inunde piețele” cu produsele lor. Și ar trebui să folosim fondurile contribuabililor pentru a subvenționa producătorii americani pentru a fi mai competitivi față de concurenții internaționali.
Obiectivul național libertarian este de a elimina dependența SUA de China în zonele critice pentru securitatea Americii. Pentru a face acest lucru, cel puțin pentru viitorul previzibil, este nevoie de extinderea relațiilor comerciale cu țări precum Japonia, Coreea de Sud, India și Filipine. Dacă obiectivul principal este de a proteja producătorii americani de concurența străină, trebuie, în mod necesar, să fie amânat obiectivul de securitate națională față de China.
Imigrația, problemă socială sau economică?
În ceea ce privește imigrația, consensul istoric neoliberal a fost că, dacă o companie poate angaja străini cu 10 dolari pe oră pentru a face aceeași muncă la aceeași calitate pe care un american ar cere 20 de dolari pe oră, guvernul ar trebui să elaboreze politici care să permită companiilor să angajeze muncitori mai ieftini.
Poziția protecționistă este că guvernul ar trebui să favorizeze lucrătorii americani care câștigă salarii mai mari. În timp ce vechea poziție neoliberală privea politica de imigrație ca politică economică, poziția protecționistă vede politica de imigrație ca politică de muncă. Senatorii republicani care susțin creșterea salariului minim federal au declarat că un motiv este acela de a împiedica companiile să înlocuiască lucrătorii nativi cu alții născuți în străinătate, mai puțin costisitori.
Poziția libertariană respinge vechiul consens pe diferite motive: acela că SUA nu este doar o „zonă economică”, ci o națiune de cetățeni legați de o identitate civică comună. Acest punct de vedere favorizează o verificare mai strictă a imigranților pentru cunoștințele civice, fluența în limba engleză și loialitatea față de SUA prin renunțarea la cetățenia străină. Asta înseamnă să respingi mulți imigranți, dar nu pentru că sindicatele interne se tem de concurența străină.
Donald Trump. Sursa foto: Instagram
Trump și limitele intervenției statului în economie
Cea mai profundă diviziune între protecționism și libertarianism este asupra reglementărilor statului în domeniul economic. Tabăra protecționistă crede în redirecționarea reglementărilor statului în vederea promovării unor politici care favorizează interesele muncitorilor și producătorilor americani. Libertarienii cred că acest obiectiv necesită reducerea drastică a puterii de reglementare a statului.
Protecționiștii caută să extindă domeniul de competență al agențiilor administrative precum Comisia Federală pentru Comerț (FTC). Ei cred că misiunea FTC nu este doar să promoveze protecția consumatorilor, ci să se concentreze mai larg pe concurența „corectă” – o viziune împărtășită de Kamala Harris. Conservatorii libertarieni resping ideea că autoritățile guvernamentale de reglementare ar trebui să judece ceea ce este sau nu este corect – mai ales dacă Congresul nu le-a autorizat în mod expres să facă acest lucru.
Desființarea Departamentului pentru Educație
Același lucru este valabil și pentru alte agenții mai puțin discutate, cum ar fi Departamentul de Transport. Protecționiștii cred că eșecul companiilor prost conduse din industrii reglementate, cum ar fi aviația și căile ferate, demonstrează necesitatea mai multor reglementări pentru a proteja lucrătorii și clienții.
Libertarienii văd reglementarea drept cauza principală a acelor eșecuri. Libertarienii se opun extinderii autorității Biroului pentru Protecția Financiară a Consumatorului, așa cum propune un senator republican în Legea privind plafonarea ratelor dobânzii la cardul de credit.
CFPB a început recent să ceară solicitanților de împrumut pentru întreprinderile mici să-și dezvăluie rasa, etnia, sexul și chiar orientarea sexuală. Vor conservatorii americani în primul rând ca CFPB să aibă o asemenea putere? Libertarienii „America First” spun că nu.
Sau Departamentul de Educație. Protecționiștii susțin că subvențiile pentru educație ar trebui extinse pentru a acoperi școlile comerciale și profesionale, împreună cu colegiile și universitățile. Libertarienii cred că răspunsul este să închidă departamentul și să returneze banii de subvenții statelor și cetățenilor lor.
Condițiile nu au fost niciodată potrivite pentru a restrânge statul de reglementare, în urma hotărârilor Curții Supreme în cazurile West Virginia v. EPA (2022), Loper Bright Enterprises v. Raimondo (2024) și SEC v. Jarkesy (2024). Acest proiect ar necesita un președinte al SUA deschis la o astfel de idee.
Trump, maestru în medierea între cele două viziuni
Donald Trump a mediat cu măiestrie diferențele de viziune dintre aceste două tabere politice din dreapta americiană: a favorizat intervenția federale pentru a opri achiziția U.S. Steel de către Nippon Steel, pe de o parte, dar s-a angajat să desființeze Departamentul de Educație al SUA, pe de altă parte.
A luptat pentru a proteja salariile muncitorilor americani, pe de o parte, dar a propus, de asemenea, acordarea automată de cărți verzi pentru absolvenții străini ai colegiilor din SUA.
Dar acum nu poate închide definitiv prăpastia dintre viziunea protecționistă și cea libertariană asupra imigrației, comerțului și intervenției statului în economie. Deocamdată, Trump se ascunde îndărătul discursului de candidat prezidențial, dar viitorul Americii încă e o necunoscută.
(Editorial WSJ de Vivek Ramaswamy, autorul cărții „Truths: The Future of America First”, care urmează să apară pe 24 septembrie. A fost candidat pentru nominalizarea republicană la președinție în 2024)