Tarom îndeplinește deja criteriile pentru lichidare sau dizolvare. Un fel de moarte clinică. Mai precis, activul net al companiei (diferența dintre active și datorii) este de multă vreme mai mic decât jumătate din capitalul social, ceea ce înseamă că, în mod normal, partea executivă a companiei ar trebui să ia o decizie în legătură cu dizolvarea Tarom.
Povestită de unul dintre cei mai buni specialiști în restructurare, situația de acum a Tarom arată astfel.
Compania are de câțiva ani un manager străin, Christian Heinzmann, cu viziune, cu strategie, dar care introdus în mecanismul de corupție care a măcinat pe dinăuntru compania de stat, este destul de ineficient. Ca să fie eficient i-ar fi trebuit și școlarizare DNA sau, cel puțin, Academia de Poliție. Tarom a fost furat de angajați, de exemplu prin cheltuieli uriașe cu concediile medicale, de directori, prin contracte oneroase, și de stat.
Dincolo de ineficiență, Heinzmann are însă o mare calitate: nu este rău intenționat. Asta înseamnă că, deși nu se poate impune și reforma sa înaintează greu, cel puțin este un garant că se fură mai puțin. Orice politruc ar prelua frâiele Tarom (așa-zișii manageri privați recrutați din vechile structuri de conducere, de care s-au umplut companiile de stat), nu ar fi însoțit de această garanție.
Întâmplarea face că din Consiliul de Administrație al Tarom fac parte oameni care și-au dat seama de această situație. Așa că au propus o conducere duală: un director executiv care să implementeze reforma la Tarom, și să se impună în fața angajaților, supervizat de Heinzmann, care ar fi venit cu strategia. Soluția a fost agreată de Heinzmann, dar nu a fost aprobată la minister. Așa că Heinzmann încearcă să se descurce singur, însă cu oameni nu îi poate controla.
Colac peste pupăză Ioan Rus, ministrul Transporturilor, iese cu o declarație că a găsit rezolvarea la Tarom – modelul companiei poloneze LOT, care, în esență, presupune acordarea unui ajutor de stat, și un plan de restructurare. În vermina Tarom, banii s-ar duce tot în buzunarele care au căpușat compania ani de zile.
Până acum, Rus a reușit să scape de toată conducerea CFR-urilor, prin demisiile de onoare ale șefilor, și își va putea implementa planurile cu care speră să aducă companiile pe profit. La CFR Marfă susține că există deja un minim profit, deși sindicaliștii spun că strategia lui e găunoasă. La Tarom nu îi va merge, pentru că demisia lui Heinzmann au mai cerut-o și alții, fără succes. Dacă Rus va oferi un ajutor de stat găurii negre Tarom, exercițiu sortit eșecului, înseamnă că este dispus să dea și bani publici ca Heinzmann, eventual rușinat de eșec, să plece. Pare cam mult. Dacă însă încearcă ceva inedit: cum ar fi descăpușarea companiei de stat, și păstrarea lui Heinzmann ca strateg? Sincer, nu îl văd în stare de asta. Cred că Tarom va fi piatra de moară a lui Ioan Rus.