Pe 11 decembrie nu alegem nimic. Doar semnăm predarea

Mi-am luat un hanorac, zilele astea. Ploua, eu eram cam răcit, și cum nu port niciodată fes sau căciulă, am zis că o să rezolv decent problema frisoanelor care nu mă lăsau să fac fotografiile așa cum trebuie.

Mare greșeală. În cinci minute, gluga hanoracului era leoarcă de apă. Nu mă pricep la textile, dar pot să fac diferența cu vechiul meu hanorac, pe care-l am de cinci ani, și care mi-a păstrat capul uscat în condiții meteo mult mai proaste decât cele de azi.

Și nu-s doar hanoracurile mai proaste. Totul e mai prost. Am consumat patru pixuri într-o zi. Păi pe vremuri scriam două săptămâni, cu același pix, la școală. Jumătate din piesele cumpărate pentru reparația mașinii sunt din plastic, mecanicul mi-a spus că va trebui să le schimb, peste șase luni. Evident, la vechea mașină aceleași piese sunt încă funcționale. Nu mai zic de etajerele din inox care ruginesc, de brichetele care merg doar trei zile și chiar de obiectivul meu 70-300, care a căpătat mult prea devreme un joc în montură.

În condițiile astea, să nu ne mirăm, deci, că avem și politicieni mai proști. E firesc să se întâmple așa. Am avut vot popular și am zis că e controlat de comuniști, așa că am votat dreapta reformistă. A venit dreapta, care a furat la fel ca stânga, lăsând dinozaurii la locul lor, netulburați. Apoi am cerut să scăpăm de toți dinozaurii politici, indiferent de culoarea politică, și am cerut tineri pe liste. Am primit. Niște tineri mai răi, mai lacomi, mai buni la furat decât seniorii. Toți tinerii în care neam pus speranța acum zece ani sunt acum pe la DNA. Apoi am cerut vot uninominal. Am zis că problema era cu listele, de fapt. Ne-am ales cu cea mai eteroclită adunare și cu cu cel mai prost și nesimțit parlament din istoria României. Acum abandonăm și uninominalul. Încheiem, astfel, un traseu pe care ni l-am complicat singuri, în cele mai proaste condiții posibile. Ne întoarcem la votul pe liste, adică la hoți acoperiți de oameni onorabili. Și nu avem nici o variantă decentă de vot.

Dacă votezi partidul cu cei mai mulți tineri pe listă, votezi cea mai antinațională dintre forțele politice ale momentului.

Dacă votezi lista cu cei mai mulți oameni deștepți, votezi partidul cu cei mai mari hoți din istoria României. Dacă votezi partidul cel mai onorabil, votezi cea mai mare gașcă de incompetenți și politruci. Dacă-i votezi pe cei ce se dau patrioți, votezi cu rușii și cu americanii, în același timp.

Și ca o încununare a încercării de a alege rațional, dincolo de emoții, de simpatii și antipatii, doar cu gândul la ce țară îi lași copilului tău, mai afli și că orice ai vota, șeful viitorului guvern este deja stabilit. Nu pentru că și-a probat competența, nu pentru că îl recomandă background-ul, ci pentru că a scris niște eseuri cretine pe net care au prins foarte bine afară.

Afară. Ăsta e cuvântul cheie. Poate că trebuie să schimb locul, ca să văd și eu lucrurile frumos, ca alții. Pentru că de unde le văd acum, arată foarte nasol. Arată de parcă eu trebuie doar să semnez, ca un constructor care babardește o lucrare pe bani publici, procesul verbal de predareprimire al unei construcții politice făcută de alt constructor. Mai mult predare…

Fost jurnalist, pasionat de fotografie și de upcycling, Bogdan Stoica este autorul a două cărți, „Cum să faci fotografii bune cu telefonul” și „Tipul din filme nu există”. Ambele pot fi comandate de pe www.bogdanstoica.ro.