Vineri, 21 septembrie 2018, Parchetul General i-a pus sub acuzare pe șefii Jandarmilor care au evacuat Piața Victoriei în noaptea de 10 august 2018. Deschisă în 11 august 2018 ancheta penală care a dus la această decizie a pornit de la solicitarea adresată public de Klaus Iohannis Procurorului general Augustin Lazăr.
Potrivit unui Comunicat al Președinției: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, i-a solicitat astăzi, 11 august a.c., Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, domnul Augustin Lazăr, demararea de urgență a cercetărilor în vederea stabilirii situației de fapt și elucidării modului concret în care s-a produs intervenția Jandarmeriei, pentru restabilirea ordinii publice, la protestele de aseară din Piața Victoriei din București.”
În aceeași zi, Parchetul Militar de pe lîngă Tribunalul București a deschis dosar in rem. Pe 14 august 2018 Dosarul e preluat de Parchetul General pe motiv că se impune o perspectivă unitară. În realitate, Augustin Lazăr a ținut să pună mîna pe dosar pentru a fi sigur că ancheta va îndeplini pînă la virgulă indicațiile lui Klaus Iohannis. Un alt motiv îl reprezintă nevoia de spectacol mediatic. Preluînd o practică nefastă de pe vremea Binomului SRI-DNA, Parchetul General a făcut din anchetă un uriaș spectacol mediatic. Ca și pe vremea Binomului , Diviziei Presă i-au fost livrate în chip ilegal informații și documente din dosar pentru a manipula opinia publică în sensul dorit de Klaus Iohannis.
Despre Tulburările din 10 august 2018 am scris mai multe comentarii. Subliniind abuzurile comise de jandarmi pe parcursul manifestației și al evacuării, am atras atenția asupra acțiunii provocatorilor prin care o manifestație pașnică s-a transformat într-una violentă. Am atras atenția și asupra rolului instigator al unor instituții de presă în frunte cu televiziunea SRI, Realitatea tv, cea care atît înainte, cît și pe parcursul manifestației a incitat la agresarea jandarmilor. Ar fi fost normal ca Parchetul general să deschidă o anchetă și împotriva provocatorilor, atît cei care au lovit jandarmii, cît și cei care au incitat la violență. Asta nu numai pentru că Tulburările au avut două aspect definitorii peste care nici un om normal nu poate trece – violențele provocatorilor și violențele jandarmilor –, dar și pentru că deschiderea unei anchete ar fi dat posibilitatea de a afla în fine adevărul despre transformarea Pieței într-un Beirut românesc. O anchetă deschisă de procurori ar fi răspuns la multele întrebări ridicate de Tulburări, între care la loc de frunte se află cele legate de Diversiunea Springtime. Parchetul General n-a catadicsit să deschidă o anchetă. N-a fost doar pentru că indicația publică de la Cotroceni a vizat exclusiv violențele jandarmilor. A fost și pentru că astfel s-ar fi putut dezvălui implicarea SRI în Operațiunea Învrăjbirea. O anchetă penală lasă urme în documente. Chiar dacă Augustin Lazăr ar fi dat dispoziții ca ancheta să scoată din discuție provocatorii, totuși mai devreme sau mai tîrziu anumite informații, documente și depoziții ar fi ajuns la opinia publică.
Respectarea slugarnică a indicațiilor anticonstituționale date de Klaus Iohannis, transformarea anchetei într-un spectacol mediatic anti-PSD, refuzul de a lua în discuție și violențele provocatorilor fac din ancheta asumată de Parchetul General o acțiune de poliție politică. Prin ea Parchetul se implică în bătălia politică din România de azi. Și nu e singurul caz menit a ne dovedi asta. Procuroarea propusă de Tudorel Toader la șefia DNA a fost înhățată de Parchet într-o operațiune de compromitere. Cum a cutezat să fie de acord cu rechemarea lui Liviu Maior de la Washington, Teodor Meleșcanu s-a și pricopsit cu o anchetă. Cum a anunțat că va purcede la evaluarea legală a lui Augustin Lazăr, Tudorel Toader s-a și pomenit cu dosar. Deși n-are nici un rol în lanțul de comandă care a dus la evacuarea Pieței, Liviu Dragnea a fost convocat la Parchetul general. Ca martor, dar fiind vorba de violențele jandarmilor, convocarea, anunțată cu tam-tam, a fost o operațiune de manipulare mediatică.
Nu sînt singurul care a observat că Parchetul General a luat locul DNA în cadrul Binomului SRI-DNA. Pentru SRI, DNA a fost instrumentul prin care sergenții majori mesianici au scos din joc politicieni, și-au impus oamenii în conducerea partidelor, au eliminat candidați cu șanse sigure în genul lui Sorin Oprescu la București. De acord cu acest punct de vedere, eu însă am simțit nevoia unor nuanțe. Prima și cea mai importantă, făcută vineri, 21 septembrie 2018 la emisiunea Sandrei Stoicescu s-a referit la Codruța Kovesi.
Am arătat că Augustin Lazăr, dată fiind și experiența sa de procuror în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, dar și slugărnicia arătată noilor Stăpîni, oamenii lui Ion Iliescu, după decembrie 1989, procedează otova, primitiv, strident în folosirea Parchetului general ca poliție politică în locul DNA. Evident, DNA și-a trăit traiul în privința rolului în cadrul Binomului SRI-DNA. Numai că DNA sub conducerea Codruței Kovesi se mai îngrijea să nu bată la ochi, să respecte cît de cît aparențele. Asta n-o face noul partener al SRI Parchetul General. S-a spus de către unii că trecerea Parchetului în cadrul Binomului pe postul deținut pînă nu demult de DNA e rezultatul influenței pe care o are Codruța Kovesi asupra lui Augustin Lazăr. E greu de crezut că un procuror șiret, un fel de Pristanda al Parchetului general, poate fi influențat de cineva cu excepția, desigur a Stăpînului de la Cotroceni.
E surprinzătoare înlocuirea DNA cu Parchetul General în cadrul Binomului? O retrospectivă a mijloacelor prin care SRI s-a implicat în postdecembrism în viața noastră politică ne răspunde imediat: Nu e surprinzătoare. De-a lungul anilor postdecembriști SRI s-a implicat în viața noastră politică folosind diferite instituții. După decembrie 1989, cînd a fost clar că instrumentul numit Direcția anchete penale nu mai poate fi folosit în noul context, SRI s-a dat de ceasul morții să găsească instrumente prin care să-și facă jocurile în viața politică.
Aceste instrumente trebuiau să asigure SRI puterea deținută de fosta Securitate pe vremea lui Dej, mult mai slabă pe vremea lui Ceaușescu, cînd instituția nu și-a mai putut face de cap în politică. Puterea fostei Securități se manifesta în două planuri:
1. Al informațiilor deținute despre politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri.
2. Al scoaterii din joc a unor politicieni, jurnaliști.
După 1989, informațiile au fost obținute pe mai multe căi. Principala a rămas mandatul de interceptare pe siguranță națională obținut uluitor de ușor de către SRI prin procurorii și judecătorii acționînd ca ofițeri acoperiți sau ca oameni ai Serviciului.
Cînd DNA a început să duduie în materie de anticorupție, un mijloc de culegere de informații a fost supravegherea tehnică în dosarele DNA. Deoarece, la un moment dat aproape întreaga clasă politică avea dosar la DNA, supravegherea tehnică a devenit pentru SRI mijlocul prin care au fost obținute date vitale pentru alegeri, pentru bătăliile din partide. Scoaterea din jos a unor politicieni și jurnaliști s-a făcut prin folosirea unor instituții de eliminare din viața politică și chiar din viața publică.
Prima instituție care a constituit cu SRI un Binom a fost CNSAS. Nu mai e demult un secret că politicieni precum Mona Muscă, Dan Voiculescu au fost scoși din joc prin intermediul dosarului de la CNSAS. Culmea e că unii precum Dan Voiculescu aveau certificate emise de CNSAS din care rezulta că n-au făcut poliție politică. În clipa în care ei trebuiau scoși din joc, cei de la CNSAS se pomeneau cu un document pus la dospit pînă atunci de către SRI. CNSAS și-a epuizat la un moment dat potențialul. Atît prin compromitere, cît și prin epuizarea dosarelor compromițătoare.