Am deja o listă de perechi vrăjite de turismul catodic.
Le văd circulând de la o emisiune la alta, schimbând toalete, moderatori, ore de difuzare şi decoruri. Se ţin de mână în platou, se mănâncă din ochi, gânguresc mieros şi iau părtaşă întreaga lume la idila pe care o trăiesc. Traseul pe care-l parcurg amorezii itineranţi are trei staţii obligatorii (Acasă TV, Euforia, Romantica) şi patru facultative (Pro TV, B1, OTV şi Antena 2). Impactul asupra publicului e teribil.
Cine şi-a pierdut cinci minute din viaţă cu Doina Paraschiv şi Marian Nistor, de exemplu, a văzut ce simplu e să aluneci în penibil şi ce greu e să-ţi dai seama. Iar partea cu adevărat neplăcută constă în uşurătatea cu care asemenea personaje relativizează, dacă nu cumva mânjesc de-a binelea, lucrurile care ne marchează viaţa. Şi printre care se numără iubirea. Mă abţin să înşir pomelnicul de irinei, monici şi adriane convocate spre a ne smulge vălul de pe ochi şi a ne descifra tainele iubirii.
Mă rezum să constat că superlativul grotescului a fost atins odată cu apariţia Israelei din Israel (sic!) şi a lui Liviu din Maramureş. Aceste nume cu influenţe manelistice ascund de fapt doi iubăreţi furibunzi. Iar de câteva luni, cei doi îşi trâmbiţează isprava sentimentalerotică oriunde li se deschide uşa. Ultima dată am dat peste ei la „Jurnalul public“ de la Romantica TV, unde tocmai ilustrau prin vorbă şi faptă celebrul vers „Amorul e un lucru foarte mare“.
Cine i-a văzut pe Israela şi Liviu a observat, fără îndoială, două nepotriviri. Prima e onomastică şi riscă să le dezechilibreze relaţia. Căci un prenume ca Israela are o temeritate geografică de negăsit la mult mai obişnuitul Liviu. Sigur, decalajul ar fi putut fi chiar mai mare. Să ne închipuim că pe preoteasa iubirii ar fi chemat-o Tel Aviva, Ierusalima, Luxemburga sau Madrida. Ce s-ar fi făcut atunci maramureşeanul nostru? N-ar fi trebuit să-şi schimbe prenumele, să-şi recompună identitatea? Mai mult ca sigur.
În fond, nici acum nu e târziu pentru o vizită la starea civilă şi pentru transformarea din Liviu în Norvegiu, Scoţiu sau Letoniu. Însă marea nepotrivire dintre amorezi se leagă de vârsta lor. Şi probabil că tocmai asta i-a fascinat pe realizatorii care s-au grăbit să-i cheme la emisiuni. Israela e o femeie care ar fi putut îmbătrâni decent, dacă n-ar fi fost victima unei farse psihosomatice. Aşa, ea a devenit un fel de Adriana Iliescu la fel de ridată, dar mai frivolă.
O apariţie hotărâtă să dizolve tabuurile şi cutumele, dar nu în virtutea unui impuls lăuntric, ci doar pentru a atrage atenţia. Nu te împiedică nimeni să te îndrăgosteşti de cineva mult mai tânăr. Totul e să nu-ţi întinzi iubirea pe tejgheaua publică şi să n-o cobori în derizoriu - adică exact ceea ce face Israela. Indiferent unde apare - la „Animus şi anima“ pe B1, la „Poveştirile de Acasă“ sau la „Jurnalul public“ - , ea pune aceeaşi placă a libertinajului tembel.
Israela Vodovoz anunţă de fiecare dată că şi-a părăsit soţul fiindcă era prea cuminte, că a cheltuit 20.000 de euro pentru o garderobă de lenjerie îndrăzneaţă, că adoră să danseze salsa în cluburi, că Liviu e singurul bărbat care ştie să facă dragoste cu adevărat (iată o veste întristătoare pentru ţară) şi că, din acest motiv, vrea să-i dedice un volum de poezii şi să-i dăruiască un copil prin inseminare in vitro. Nu mai contează că etatea respectabilă ar face-o să fie deopotrivă mama şi bunica odraslei eprubetine.
În ce-l priveşte, Liviu Arteni pare un Adonis de rit nou, mixat cu Sorin Copilul de Aur şi trecut printr-o şcoală de manechine. Are aerul unui interlop duios, ţinuta unei vedete rock părăsite de fani şi expresia unui anahoret halucinat de viziuni. Nu consideră anormală relaţia cu o femeie de două ori mai vârstnică şi alcătuită din piese de schimb, ba chiar se simte împlinit.
Cine vede în el un gigolo gerontofil e invidios şi obtuz. Şi se înşală amarnic. Israela dumisale e singura care l-a citit corect, dându-şi seama, printre altele, că Liviu e un patriot „care-l doare tot ce trebuie să te doară despre România“. E de sperat doar că, prins între dragostea de ţară şi cea pentru Israela, vânjosul proprietar de hotel nu încurcă metodele şi borcanele. Sau, mă rog, eprubetele.