Plătesc şi acum preţul unui gest inconştient din weekend.
Ajunge să-mi aduc aminte de el şi pulsul o ia razna. Semnele vitale fluctuează, harta emoţiilor se recompune, inima zvâcneşte în faţa pericolului. Logica simplă a vieţii pare ameninţată de un cutremur pustiitor. Va trece mult până să-mi revin, căci excesul reclamă o convalescenţă îndelungată. Şi va trece la fel de mult până să-mi iert nesăbuinţa. Degeaba îmi spun că Dumnezeu nu dă nimănui mai mult decât poate să ducă, câtă vreme îmi forţez norocul cu nepăsare de inconştient şi voluptate de masochist. Şi acum, în fine, mărturisirea: am văzut o emisiune moderată de Ana Maria Prodan. M-am clătinat, am făcut ochii mari, mi-am muşcat pumnii, dar am stat până la capăt. A fost un test de anduranţă şi de răbdare pe care l-am trecut vlăguit ca un maratonist, dar mândru ca un gascon. Pe scurt, am rezistat o oră în faţa unei aiureli intitulate „Pe contre“ şi difuzate pe Romantica TV.
Când vezi un asemenea titlu, te aştepţi la ceva viu, ritmat şi atractiv. Un dialog polemic, o chestiune care împarte lumea în tabere, eventual o răzvrătire împotriva emisiunilor insipide şi călâi care împânzesc programele TV. Reţeta unui produs de acest tip presupune două ingrediente: un moderator stăpân pe mijloace şi un subiect de interes (fie el şi controversat). Ei bine, Ana Maria Prodan are tot atâta legătură cu televiziunea cât Războiul Crimeii cu „Atlasul plantelor“ şi encefalopatia spongiformă cu Vaticanul. Prezenţa ei într-un studio de televiziune vorbeşte despre imensa permisivitate a acestui mediu care şi-a relativizat complet criteriile. Dacă Ana Maria Prodan poate modera o emisiune, atunci România are 22 de milioane de teleaşti. Nimeni nu mai trebuie să fie sfios sau reticent. Fiecare dintre noi poate fi îmbiat cu un microfon, suit pe scenă, luminat de reflectoare şi lăsat să procedeze cum îl taie capul. Singura pretenţie din culise e ca, din când în când, să ducă microfonul la gură, să zâmbească prerafaelit şi să anunţe cu o suavitate complice: „Publicitate“.
La rândul său, alegerea subiectului nu e motiv de riduri pe fruntea prodaniană. Ultimul invitat al moderatoarei de la „Pe contre“ a fost propria dumisale mamă, cântăreaţa de muzică populară Ionela Prodan. A rezultat o discuţie menită să-i creeze telespectatorului disconfortul indiscreţiei. Aveai impresia că nimeriseşi în casa oamenilor şi că auzeai nişte lucruri care nu te priveau câtuşi de puţin: ce mai fac nepoatele, cum se simte Laurenţiu Reghecampf, cine a fost copilul preferat al Ionelei Prodan, Ana Maria sau sora ei, când trebuie să vină pe lume băieţelul, cum era la şcoală, de ce se ducea actuala moderatoare la discotecă seara târziu, cum se simţea mama când fiica poza goală prin reviste, ce părere a avut soţul fotbalist de modificarea de bust a soţiei impresară etc.
Inutil de adăugat, dialogul dintre mamă şi fiică n-a avut niciuna dintre contrele invocate în titlu. Mama şi fiica păreau surprinse la o cafea, la un croşetat de macrameuri sau la un pus de gogonele. În aer plutea o familiaritate incompatibilă cu miza unei emisiuni TV. Ana Maria Prodan râdea zglobiu, ciripea necontrolat şi din când în când mai aducea vorba de diverşi membri ai familiei care, dintr-un accident organizatoric, nu erau de faţă („Soră- mea a fost dintotdeauna mai mocofană - sic! -, i-a plăcut să înveţe“). Mama sa răspundea prin bombăneli baritonale, fraze începute fără cea mai firavă nădejde a încheierii şi surâsuri tolerante. Sentimentul general era că operatorii de la Romantica TV filmau pe balconul sau în sufrageria familiei. Şi că lucrurile despre care discutau cele două femei nu interesau absolut pe nimeni.
Ana Maria Prodan şi-a dobândit notorietatea în multe feluri. Şi-a tarifat nurii şi bogăţia pectorală, a arborat o coafură care imită un palmier întremat după o tornadă, şi-a pavoazat corpul cu o serie de tatuaje batraciene, a hrănit revistele de scandal, a cultivat anturaje îndoielnice şi s-a jucat o vreme de-a impresarul de fotbalişti. România e o ţară suficient de generoasă încât să-i admită şi alte capricii. Însă prezenţa ei ca moderator TV e o concesie pentru orice post care îşi ia în serios menirea şi o ofensă pentru orice telespectator cu scaun la cap.