Spre deosebire de marxismul din Uniunea Sovietică, marxismul cultural, care domină astăzi din punct de vedere ideologic America și Europa, nu mai vede în oamenii bogați principalul inamic. Țintele sale sunt națiunile, biserica și statele naționale.
Așa se face că mulți dintre nababii lumii se declară progresiști, chiar până la a îmbrățișa în totalitate valorile extremei stângi. Printre acești multimiliardari de stânga se află nume sonore precum Warren Buffett, Bill Gates și, evident, George Soros, care cheltuiește miliarde de dolari ca să promoveze imigrația, mișcarea feministă sau căsătoriile gay. Dacă e să ne referim la Statele Unite ale Americii, am putea spune că democrații sunt în zilele noastre mult mai bogați decât republicanii, cel puțin la nivelul elitelor. Nu că printre republicani nu ar fi capitaliști bogați și foarte bogați. Dar aceștia par să vină din sectorul productiv, cel pe care președintele Trump încearcă să-l sprijine acum împotriva concurenței străine prin taxe vamale ridicate.
Ei sunt cei care au ridicat America la rangul de superputere. Sunt oamenii care construiesc și produc bunuri de care societatea are nevoie, așa cum au făcut la vremea lor Henry Ford, Andrew Carnegie sau Cornelius Vanderbilt. Cât îi privește pe nababii democrați, aceștia fac parte mai ales din sectorul bancar, din industria divertismentului sau IT. Geniul lor nu ține esențial de producerea unor bunuri utile oamenilor, ci mai ales de jocul speculativ. Mulți dintre ei au profitat de politicile democrate pentru a face avere din protecția mediului, de pildă. Aceste diferențe nu explică însă cu totul orientarea acestor multimiliardari spre Partidul Democrat și politicile de extremă stângă. Societatea pe care încearcă să o impună progresiștii le-ar asigura puterea de a-și face jocurile nestingheriți, fără să se mai teamă de alegeri ca cele care l-au adus pe Trump la putere sau de cine știe de crize economice. Explicația e, cred, destul de simplă. Germenii acestei tranziții se pot vedea destul de clar încă de pe acum Pentru a elimina privilegiile albilor și patriarhatul care, chipurile, asuprește minoritățile de orice fel, extrema stângă a ridicat la luptă atât populația de culoare și feministele, cât și minoritățile sexuale. Încă de pe acum, cine îndrăznește să se opună revendicărilor acestor categorii e imediat taxat drept rasist, bigot sau de-a dreptul neo-nazist.
Când victoria progresiștilor va fi însă totală, deasupra acestei societăți a egalilor din care discriminarea de orice fel va dispărea, se va ridica o pătură dominantă, exact ca în Uniunea Sovietică de pe vremuri. Asta pentru că va fi nevoie de cineva care să decidă cum se împarte bunăstarea și, totodată, cum poqate fi apărată puritatea doctrinară a corectitudinii politice.
Poate că nu se vor construi gulaguri ca în Uniunea Sovietică, dar o sinteză între plutocrația americană și birocrația de la Bruxelles este foarte probabilă. Alegerea conducătorilor se va face într-un cerc restrâns, foarte aproape de ce se întâmplă astăzi în Comisia Europeană. Din America va veni însă cutuma, cine nu are banii necesari nu poate ajunge președinte, de unde și dinastiile politice gen Bush sau Clinton Numai cei foarte bogați și politicienii lor de casă vor mai avea un cuvânt de spus în ceea ce privește mersul societății. Asta dacă nu cumva marele experiment scapă de sub control și tensiunile sociale, etnice și religioase (între europeni și imigranții musulmani, de pildă) vor face necesară înființarea unui guvern mondial cu puteri depline, dar cu aceeași sforari.