Am urmărit cu atenţie, alături de întreaga lume, fenomenul Panama Papers, prezentat în diferite formule care de care mai ingenioase.
Situat la nivelul Wikileaks, Panama Papers a fost un fenomen de spargere de către hakeri şi furt a unei baze enorme de date a unei firme de avocatură celebră utilizată de vedete, sportivi, politicieni, multinaţionale şi fonduri de investiţii pentru a deschide companii off-shore în paradisul fiscal pe care-l reprezenta, până de curând, Panama sau terţe locaţii. Impactul de imagine a fost major, iar rezultatul cel mai probabil va fi sterilizarea rămăşiţelor de paradis fiscal şi reducerea spaţiilor unde mai există asemenea cutii poştale.
Dar poate cel mai important este să vedem cui foloseşte acest atac şi expunere publică, pe cine vizează şi care este rezultatul dezvăluirilor, în afara distrugerii acestui instrument odată ce statul Panama va asuma situaţia şi colaborarea în eliminarea acestor practici. Iar răspunsul e multiplu şi a fost speculat în formule susţinute în mass media, cu diverse interpretări.
Să ne înţelegem: practica utilizării off-shore-urilor este una legală, cu excepţia politicienilor care nu şi-au declarat aceste conturi sau au ascuns averi, în condiţiile legislaţiei de transparenţă. Mai mult, prezumţia existenţei acestor conturi pentru politicieni, şi nu numai pentru ei, este aceea a uşurinţei de a ascunde provenienţa şi destinaţia unor bani, în companii paravan, deci o formulă de a acoperi darea şi luarea de mită şi comisioane oneroase de la companii către politicieni şi administratori de companii de stat, respectivi intermediari.
Însă în spaţiul sportivilor, vedetelor, mass-media şi al multinaţionalelor, existenţa off-shore-urilor este un simplu instrument de lucru, cu un rol major în celebrele scheme de „optimizare a impozitelor plătite”, în sensul în care, la sume enorme primite şi câştigate, merită să plăteşti firme de avocatură care să identifice formule de tranzacţionare şi locuri şi conturi de depozitare a acestei averi, în aşa fel încât plata comisioanelor pentru tranzacţii şi a taxelor în diferitele zone de autoritate şi legislaţie să fie minime. În egală măsură e perfect imoral pentru o persoană publică, vedetă sau sportiv, care-şi valorifică şişi vinde şi imaginea, să utilizeze asemenea scheme, să se declare rezident într-o formula administrativă avantajoasă şi să pledeze pentru a avea imaginea neştirbită. Deci, imoral, cu impact asupra eventualelor contracte de publicitate şi vânzare de imagine, şi cam atât, pe această dimensiune.
Dar documentele Panama Papers par să mai aibă o semnificaţie dincolo de asanarea morală şi politică a establishmentului global, de la Islanda la Marea Britanie, Ucraina, Rusia sau Kazahstan şi China: expunerea conturilor şi sumelor din off-shore-uri, a tranzacţiilor multinaţionalelor şi fondurilor de investiţii, cu sume mult mai importante extrase de sub controlul jurisdicţiei statelor spre a nu fi impozitate. Aici este vorba despre scheme de optimizare la sume incomparabil mai mari, multe dintre ele fiind rezultatul extragerii profiturilor din ţările cu jurisdicţie tradiţională de plata a taxelor şi impozitelor, prin tranzacţii fictive, aparente, deci ilegale, prin spolierea statelor de impozite şi venituri. Apoi este vorba despre blocarea fluxurilor masive de capital cu ajutorul cărora se dau, de exemplu, loviturile pe monedă sau pe rating, în cazul statelor mai puţin sofisticate, cu sisteme mai laxe sau fragile şi cu o capacitate redusă de a lupta contra influxului brusc, apoi ieşirii la fel de bruşte a capitalului speculant, cu impact major asupra socialului, stabilităţii şi a sistemelor/regimurilor politice.
O asemenea eventualitate, dacă e adevărată, ar reprezenta cu adevărat o operaţiune a statelor în faţa marilor corporaţii şi fonduri de investiţii, o lovitură pentru domolirea lor şi aducerea la masa de negociere. Într-adevăr, această variantă ar explica instrumentarul pentru obţinerea Panama Papers, coaliţiei media care a preluat şi expus documentaţia, şi menţinerea timp de un an a documentaţiei fără să existe scăpări, respectiv lansarea loviturii deodată, la nivel global. În replică, cercurile financiare ameninţă cu recesiunea globală din cauza imobilizării şi blocării circulaţiei vii şi instantanei a unei cantităţi enorme de fonduri la nivel global, cea din fostele off-shore- uri. Probabil că lupta asta ar putea duce, într-adevăr, la criză, dar asanarea sistemului şi intrarea în regimuri reglementate clar nu poate decât să aducă profit tuturor. Dacă toată statele respectă regula jocului.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.