Ziua de 24 februarie, 2022, este ziua în care în românul ultraortodox, conspiraționist, suveranist, antivaccinist și eurosceptic a încolțit un nou sentiment, o nouă stare de spirit: pacifismul.
Așa a apărut ideea neutralității rostogolită de anumite televiziuni și publicații online. Altfel spus nu e treaba noastră, nu ne băgăm. Ba ce să vezi, madam Șoșoacă, Coarnă și încă alți corifei ai patriotismului pacifist au luat la pas calea Kiseleff-ului mergînd spre domnul Kuzmin pentru a trata Pacea de la București. Ba chiar și Ana Maria Prodan a luat o pauză de la existeanța tabloidă pentru a-l vizita pe același domn Kuzmin pentru un insta story. Cu excepția doamnei Prodan ex Reghencampf toți ceilalți erau eroii de primă pagină ai oficinei Kremlinului, sputnik.md, sait închis după începerea invaziei rusești în Ucraina. Acestora li s- au adăugat pe parcurs fie naivi, fie proști, fie ticăloși plătiți, fie proruși asumați. Narativele erau și mai sînt pe cît de tembele, pe atît de false. Primul a fost acela că România trebuie să rămînă neutră, că nu este treaba noastră și că Ucraina este un construct artificial. Al doilea este acela al colonizării României, al subordonării față de Marele Licurici, al faptului că, vezi Doamne, deciziile care ne privesc nu mai sînt luate de noi ci de către o ocultă în mîinile căreia elita politică din șoseaua Izvor este doar o adunătură de marionete.
Amprenta discursivă a celor care reclamă pacea este ridicolă. Ea ar fi fost (poate) ceva mai temperată dacă după ziua de 23 februarie, 2014, ziua în care Rusia a anexat în mod samavolnic peninsula Crimeei, Putin și structura din jurul său, fie ei oligarhi sau siloviki, ar fi primit un răspuns pe măsură din partea lumii civilizate. Europa nu a făcut atunci decît să mîrîie impunînd niște sancțiuni care au avut darul de a-i stîrni rîsul lui Putin. Nici administrația Obama nu a avut la vremea aceea reacția așteptată, permițînd Kremlinului să calce în picioare dreptul internațional sub diverse pretexte.
Dragi patrioți și pacifiști, Ucraina este o țară suverană. Din această poziție, aceea de țară suverană, Ucraina și poporul său este liberă să adere la orice organism politic, economic sau militar dorește. Poate deveni membră a Uniunii Europene, a NATO, a Organizației Internaționale a Vînătorilor de Fluturi dacă vrea. Pentru că este stat suveran. Ideea că rușii sînt deranjați de aceste opțiuni este egală cu zero din perspectiva dreptului internațional și a națiunii ucrainiene ale cărei drepturi la autodeterminare și liberă asociere sînt inalienabile.
Să revenim însă la România noastră care de bună voie și nesilită de nimeni a devenit membră a UE și NATO. Acum mă întorc și zic, cînd țările membre UE și NATO – cu excepția Ungariei – se pun de acord atît cu impunerea de sancțiuni economice și politice la adresa agresorului, cît și cu susținerea economică și militară a victimei agresorului, noi ce poziție ar trebui să adoptăm? Să ne punem picioarele în proteze de gips? Să invocăm faptul că la București nu se înțelege bine ce vor aliații noștri? Pînă și Turcia lui Erdogan a susținut Ucraina. Care este logica pentru care România ar trebui să rămînă neutră? Pentru himerele vehiculate de pacifiști cum că rușii ne vor înapoia Basarabia și Bucovina de Nord? Serios? Cu tot cu Transnistria și armata a XIV-a. Nu, mulțumesc! În ce condiții să se facă pace, în cele impuse d Moscova? Nu, mulțumesc!
Faceți, dragi pacifiști, un exercițiu de imaginație. Să spunem că într-o bună zi una dintre figurile pe care le admirați și care nu se sfiește să se zburlească astăzi – slavă Domnului, sînt destui scelerați care se închipuie a fi nemuritori în vecinătatea țărișoarei – hotărăște o invazie a piciorului de plai. Iar după ce-l ocupă ne-ar propune o pace durabilă în condițiile impuse de el. Nu-i așa că nu v-ați dori ajutorul occidentului, ci doar să fie pace? Nu-i așa că ați refuza suportul complexului militar industrial al americanilor preferînd o pace umilitoare? Nu de alta, dar sînt printre acești ipotetic agresori unii care au pretextul cu au fost stăpîni peste aceste ținuturi sute de ani. Repet, e doar un scenariu. Poate părea SF, distopic, cum vreți voi, dar asta nu înseamnă cu nu puteți opera cu el măcar pentru 5 minute. Mai ales că în viața reală se mai bagă din cînd în cînd bățul prin gard.
Fenta asta cu pacea vindeți-o naivilor, celor care nu pricep mai sus de genunchiul broaștei, sau celor care deja încasează stipendii de la est. Eu nu cumpăr așa ceva, chiar dacă prin structură, educație și atitudine sînt un pacifist.