Minciunile liderilor USL din anul 2010 li se întorc acum cu furie în cap. Iliescu şi Năstase încearcă să se extragă pe furiş din strategia prost construită anul trecut, când au girat acţiuni politice mult sub inteligenţa şi flerul lor politic. Dar acum s-au spălat pe mâini.
Au decretat amândoi că Ponta s-a maturizat, doar pentru a marca schimbarea strategiei. Adică, vezi Doamne, Ponta e vinovat de populism, dar pe vremea aceea era cam tânăr şi necunoscător. Acum s-a făcut mare şi înţelege că situaţia e grea în toată Europa, deci nu mai promitem mărirea salariilor şi pensiilor.
Realitatea este că în 2010 nici Năstase şi Iliescu nu înţelegeau prea bine dimensiunile dezastrului. Cum nu l-au înţeles nici Merkel, nici Sarkozy, nici Berlusconi sau Zapatero. Putregaiul se adunase la fundaţia sistemului. Iliescu a simţit că e sfârşitul capitalismului şi a şi spus-o la un moment dat, cu jumătate de gură. Numai că din gura lui suna mai degrabă ca o revanşă şi atunci a preferat să se abţină.
În 2010 ne-am grăbit să ne facem curăţenia prin ogradă, dar nici prin cap nu ne-a trecut că am putea fi cam singurii. Opoziţia a încercat să se folosească de această comparaţie, în sensul cel mai strâmb cu putinţă: "Uitaţi-vă, nimeni n-a mai tăiat ca noi în Europa! Nici Spania, nici Italia, nici Grecia, nici Portugalia, nici Ungaria!" Adevărat au grăit! Între timp însă cangrena s-a întins şi ţările mai sus menţionate se pregătesc de amputări serioase. Ce a fost în România în 2010 e nimic pe lângă ce îi aşteaptă pe greci, spanioli, italieni sau portughezi în viitorul apropiat. Cei care au tăiat cu milă în 2010 şi-ar putea pierde un braţ sau un picior, dacă nu chiar capul, în anii care vin.
Dar asta n-ar trebui să ne consoleze. Căci, cu şubreda noastră economie, acum mai echilibrată, suntem ca o bărcuţă de hârtie care a reuşit să plutească în 2011. Când valurile uriaşe se vor porni şi vor scufunda marile ambarcaţiuni, puţin probabil ca bărcuţa de hârtie să rămână la suprafaţă.
Neputinţa ţărilor de a ieşi din mlaştina economică în care s-au afundat vine mai ales din incapacitatea de a înţelege că nu ne aflăm într-un banal ciclu de recesiune. Boala economiei are cauze mai profunde. Sistemul politic e cel cu adevărat bolnav.
Să ne uităm cu atenţie la ce se întâmplă acum în România. Anul acesta avem o creştere modestă de 1,5%. La anul ne aşteptam la 3,5%. N-a fost să fie. Lucrurile au mers prost peste tot şi probabil vom avea puţin peste 1% , şi asta într-un scenariu optimist. În continuare avem deficite mari la pensii, la sănătate, la şomaj. În continuare avem companii de stat ineficiente care, pe lângă pierderile economice, mai contribuie şi la deficitele asigurărilor sociale. Dar nu ne grăbim să le facem mai eficiente, că, deh, vine anul electoral.
Legea asistenţei sociale e în stand-by. Cum să opreşti morişca dezmăţului aşa-zisului stat social taman când primarii se aşează în dispozitivul de mituire electorală? Cine are curajul să spună că generosul stat social s-a transformat în STAT ELECTORAL? Cu toate partidele cuplate ca nişte bebeluşi la ugerul bugetar.
Dacă opoziţia a devenit acum mai rezervată cu promisiunile fără acoperire, nu va trece mult până când cursa nebunească a populismului va reîncepe. Căci partidele la putere au început deja să vorbească de posibilitatea creşterii pensiilor şi salariilor bugetarilor în 2012. UDMR somează coaliţia să se facă. Unii din PDL, mai slabi de înger, le ţin isonul. Se discută deja despre mărirea deficitului în 2012.
Cu o creştere economică modestă în 2011 şi una probabil la fel de modestă în 2012, cum poţi vorbi de marirea pensiilor chiar şi cu rata inflaţiei? Orice majorare acum înseamnă o creştere a deficitului, orice deficit înseamnă alte împrumuturi cu 7% dobândă. Cât de iresponsabil trebuie să fii să accepţi aşa ceva? Cum poţi vorbi de refacerea salariilor bugetarilor, când aparatul de stat mai trebuie să se scuture de încă vreo 300.000 de funcţionari?
În 2012, dacă motoarele economice vor încetini, previzibil, de altfel, tot sectorul privat va fi primul care se va ajusta. Tot salariaţii din privat vor rămâne pe drumuri, tot acolo vor fi tăieri de salarii şi bonusuri. În paralel, bugetarii vor reveni la salariile nemeritate din 2009. Dar cu ce bani? Din veniturile la buget? Nu, din împrumuturi care ne vor împovăra pe noi toţi şi generaţiile viitoare.
Nu mărirea deficitului bugetar este soluţia pentru investiţii şi locuri de muncă anul viitor. Pentru că finanţarea lui e mult prea costisitoare acum. Locurile de muncă ar trebui să vină din: banii europeni, atragerea investitorilor privaţi şi eficientizarea sectorului public.
Cum să ceri opoziţiei să fie responsabilă, când puterea dă semnalul populismului? Cum să ceri opoziţiei să susţină reformele, când puterea opreşte motoarele?