La ora 14.20, când le-a devenit clar că Ponta pierde alegerile, aveau deja în minte strategia pentru prezidențialele din 2019. La ora 14.20, diferența dintre candidatul PSD și Klaus Iohannis era de sub 10 puncte și era limpede că, cel târziu la ora 18.00, va interveni efectul de foarfecă.
Știau deja ce au de făcut. Cu litere roșii, și-au sculptat în foaia de parcurs că până peste 5 ani, Klaus Iohannis va fi tocat, făcut chiftele, cotlet, ceafă de pui, supă nemțească, orice bagă omul la întuneric și uită rapid, concentrându-se pe următoarea masă. Efemeridă gastronomică scria pe el! Un președinte care nu are partid carevasăzică nu îl are, deci gloanțele au căpătat cap vidia, ca să împrăștie tot. Primul pas, specularea bâlbâielii PNL în avantajul PSD. Aici, strategii, și cine o mai fi contribuit la planul de demantelare - că nu s-a ivit Afrodita chiar din spuma mării, vom vorbi despre ei la momentul oportun - au primit un ajutor enorm: tâmpenia crasă a liberalilor. Firea a câștigat alegerile și din cauza neroziei AJUTATE a liberalilor de a-și evalua prost și pulveriza candidații pentru București. Și deși PNL a obținut peste 31% pe țară, le-a furnizat adversarilor o informație prețioasă: partidul dreptei conține atâta ură intestină, atâtea fracțiuni încât autoexplodarea era singura opțiune. Nici nu a fost atât de greu pe cât s-a crezut. Mai trebuia doar ajutată puțin, pe principiul „întărâtă-i, drace!”. Deci s-au apucat să-l toace mărunt pe Cioloș, care călca în străchini cu grația unui rinocer, deși era animat de intenții bune. Ce să facă plutonul de cercetare-diversiune mai eficient? Să-i ațâțe pe liberali, prin inși bine plasați: agenți dubli care erau când membri PSD empatici la frații liberali, când liberali frustrați de perspectiva stării de falit/pușcăriaș. Dar cu toții având o singură misiune: să strecoare mereu în ureche otravă: Cioloș nu își asumă, îi pute PNL, vedeți că face blat cu noi, s-a înțeles cu Dâncu pentru un win-win, Iohannis îl lasă din brațe etc. Și a ținut. Cioloș, la rândul său, a primit mereu semnale: Daciane, vezi că ăștia se fac doar că reformează, nu e PNL pentru tine, un tip onest, nu te băga cu ei, te vor asasina! Și de aici nehotărârea lui Cioloș, păstrat captiv și blocat să intre în PNL sau USR. Asta a încurcat practic ambele partide și, în cele din urmă, l-a obligat pe însuși Dacianul sa stea absent pe margine și să ajungă bătaia de joc a unor măscărici din PNL și a unor frustrați din USR.
Exista, totuși, un pericol în iunie: se numea USB. Cele peste 30 de procente ale lui Nicușor Dan le stăteau în gât, deci a fost activată operațiunea Canibalizarea. USB devine USR și i se alimentează mania grandorii, mizându-se pe faptul că Nicușor & Co vor neglija teritoriul și se vor culca pe laurii senzației că poporul dorește - și va vota – a treia cale. Numai că USR creștea pe principiul vaselor comunicante. Efect: scăderea PNL. Alegătorii nu mai pricepeau nimic și nimeni nu le-a explicat că în fața lor a fost montată de această dată nu o operetă de Lehar, cum erau uzanța, ci ditamai Wagner.
S-a știut de la început că deruta va ține oamenii departe de urne. S-a lucrat la greu pentru îngroșarea ei printr-un plan similar celui căruia i-a căzut pradă Cioloș, vecin cu manipularea subliminală. În paralel cu mesajele pozitive adresate populației, din manualul seducției - „îndrăznește să crezi în România!” - au fost lansate, tot prin agenți dubli, avertismente voalate: ăștia nu au oameni, se ceartă între ei, mai bine mergem pe drumul bătătorit, căci țara e oricum condamnată!
Din nou, efect maxim: nedumerirea, scârba, durerea de a vedea că nu-i cu cine urma să sape adânc la prezența la urne, pentru a asigura PSD un galop de sănătate menit să refacă imaginea catastrofală de după noiembrie 2015 – Colectiv – binomul Ponta+Oprea.
Nebuloasa, sau doar insuficientele informații pe care le am în acest moment mă determină să nu avansez public ceea ce știu despre Proiectul USR și va fi demonstrat în timp, când cine știe, dar tace, va face un pas decisiv pe calea adevărului. Eu, deocamdată, mă limitez să afirm că a fost o construcție care își joacă acum pulverizarea. Sunt tare mulți copii frumoși care, seduși de generozitatea categoriei „a treia cale”, au crezut că tot ce zboară se mănâncă. Ei reprezintă, într-un Parlament mustind de curve vopsite în fecioare, speranța că nu sunt singurii politicieni onești. Au început însă să deschidă ochii și realizează că bietul Icar există. Subliniez: în USR există o mulțime de oameni de maximă calitate, dar și câteva personaje ascunse sub blana de miel. Sau oaie.
Cine este soarele de care se apropie, precum gâzele lui Topârceanu? Trei personaje care mai au pe foaia de parcurs ceva: „transformarea lui Iohannis în președintele fără de partid”.