Am scris în ultimele luni nenumărate materiale despre modul în care s-a construit în România o structură paralelă de putere, concentrată în jurul unor personaje-cheie care stăpâneau principalele structuri de forță ale României.
Am adus la lumină o încrengătură de relații de subordonare și amiciție între politicieni, judecători, procurori, ofițeri de informații, demnitari, care a creat o veritabilă pânză de păianjen între structurile statului. “Misiunea” lor era perpetuarea puterii reale, informale, indiferent de cine deținea puterea politică.
Astfel s-a creat un cerc de putere în care pilonii principali au fost Victor Ponta, George Maior, Florian Coldea, Gabriel Oprea, Laura Codruța Kovesi. Gravitau în jurul lor diferite personaje, din business, presă, administrație locală, fotbal, de la Sebastian Ghiță la Vasile Dîncu, trecând pe la Puiu Iordănescu și Neculai Onțanu. Era un cerc de putere bazat pe relații de prietenie, înrudire, afaceri, în care se consolidau structurile informale de putere. Aș putea spune, privind retrospectiv, că cel mai puternic membru al acestei grupări a fost (și încă mai este) generalul SRI Florian Coldea.
Am auzit multe legende privind influența pe care o avea Florian Coldea în structurile de forță ale sistemului și pot spune că cel puțin de câteva ori am văzut-o materializându- se în decizii politice. Cunoașterea pe care a dobândit- o în cei 11 ani de mandat în fruntea instituției care acumulează cea mai mare parte a informațiilor care ajung la beneficiarii interni și externi este greu de egalat de vreunul din cei menționați mai sus. De aceea a fost și cel mai greu de eliminat.
Poate că dacă noul director al SRI, Eduard Hellvig, nu ar fi fost un om „care urăște abuzul”, așa cum singur a spus-o, parfumul puternic al omnipotenței dat de structurile paralele de putere l-ar fi amețit rapid. Și am fi asistat la o întărire a Operațiunii „Noi suntem Statul!”. Însă a preferat să scoată instituția din jocurile de putere, să o readucă la misiunea ei firească, să nu mai fie furnizoarea de rechizitorii pentru DNA și de supraveghere a oamenilor-țintă cu mandate de siguranță națională întemeiate pe celebrul articol 3 litera f din Legea Siguranței Naționale.
Care consacră pe orice cetățean român ca fiind sabotor: „ subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social – economice sau apărării naționale.”
Vi se pare o exprimare din vremea lui Dej? Așa și este, numai că legea este în vigoare în România anului 2017. Iar mandatele de ascultare pe siguranță națională, date cu miile în fiecare an pe vremea lui Florian Coldea, au fost întemeiate pe art 3, litera f.
Un simplu exemplu despre cum o legislație anacronică servește scopurile moderne de cucerire a puterii.
Lucrurile însă sunt departe de a fi încheiate. Am asistat în aceste zile la un conflict major în interiorul DNA. Am auzit procurori spunând că se așteaptă să fie arestați de Laura Codruța Kovesi, că știu cum și ce-i poate pielea.
Este episodul final al acestei Operațiuni. Care din păcate va duce la distrugerea DNA.