Un moment de cotitură din istoria României, în perioada în care țara noastră era condusă de fostul șef de stat comunist, Nicolae Ceaușescu, a fost retragerea de către SUA a Clauzei națiunilor celei mai favorizate, în anul 1988. Mulți dintre politicienii americani căutau, în anii 1986 și 1987, dovezi care să argumenteze decizia președintelui american Ronald Reagan. În acest context, diplomați ai Ambasadei SUA la București au profi tat de un moment important din viața comunității protestante: demolarea bisericii adventiste Grand. Pe acest fond, americanii au folosit informațiile furnizate de membrii acestui cult pentru a trimite un raport în Congresul American. „Evenimentul zilei” a stat de vorbă cu unul dintre martorii acestui eveniment istoric.
Martor fără v oie întrun moment de cotitură din ist oria R omâniei, C onstantin Ceaușu a plec at în St atele Unite, în urmă cu 30 de ani. S-a reîntors în țară în anii ’ 90, iar, de curând, a cumpărat o proprietate în stațiunea Cheia, loc în care ar vrea să își aducă și s oția, și nepoții. Acolo l-am întâlnit, cu puțin timp în urmă. Omul de 7 3 de ani ne-a mărturisit că s-a năs cut în comuna Rado vanu, din județul Călărași dar că, de la 14 ani, a locuit în București. Este șofer, meserie pe c are a practicat-o, ani la rând, în R omânia și c are i-a asigurat, apoi, e xistența și în California, unde și-a des chis o firmă de transport. Susține că, în 1986, a fost unul dintre cei care a mijlocit întâlnirile secrete dintre fostul ambasador al SUA în țara nostră, Roger Kirk, și liderii comunității protestante care se plângeau de îngrădirea unor drepturi sau de faptul că li se dărâmă lăcașurile de cult. P e b aza inf ormațiilor obținute, în anii 1 986 și 1 987, diplomații americ ani au înt ocmit un raport care a contribuit la decizia fostului președinte american, Ronald Reagan de a retrage României condusă de Nicolae Ceaușescu Clauza națiunilor celei mai favorizate.
Protocol între Ambasada Statelor Unite și liderii protestanți
Constantin C eaușu ne-a povestit că a fost șofer de TIR, în anii ’ 70, și a lucr at la A utobaza P opești-Leordeni, la Transcom, fosta intreprindere de st at. În anul 1 981, a fugit din țară, cu gândul de ajung e în O ccident, as cuns într -un TIR plin cu fruct e, dar a f ost prins pe teritoriul Cehiei.
Trimis în țară, el a fost condamnat la doi ani închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei. Apoi, că în anul 1983, după eliberarea din închisoare, a depus actele de emigrare în SUA. „În anul 1 984, c omisia de imigr ari ne-a eliber at, mie și s oției, pașapoarte fără cetățenie. Am lucr at la Biblioteca Americ ană”, a adugat C eaușu. A poi, a aflat că urmează să fie demolată biserica Gr and, un edificiusimbol al c omunității adventiste de ziua a șapt ea, construită într e anii 1 936- 1937. „Atunci, m-am plâns ambasadorului SUA și i-am zis ce intenționau să facă autoritățile comuniste. Mi-a zis să aranjez o întâlnire cu liderii cultului”, a po vestit Ceaușu. P astor la Gr and er a Lucian Crist escu. „Am a vut, atunci, intervenții la posturile de radio Vocea Americii și Europa Liberă unde am po vestit ce s e întâmplă”, a mărturisit româno-americanul. Ca urmare a intervenției făcute de Ceaușu, ambasadorul s-a întâlnit cu liderii protestanți și au semnat un protocol de colaborare, în anul 1986. Apoi, r eprezentanți ai ambasadei au luat declar ații de la ac eștia. Mai mult, potri vit c elor spus e de C onstantin Ceaușu, americ anii mer geau la bis erici, la întruniri r eligioase și luau declar ații de la credincioșii pr otestanți. „Era unul, David, consilier politic la ambasadă și Paul, șeful lui, care a făcut dosarul pe care l-a trimis în America. Pe baza declarațiilor luate atunci, s-a retras clauza. Până atunci, nu aveau destule argumente ca să demonstreze abuzurile”, susține Constantin Ceaușu.
Execuția lui Ceaușescu: o barbarie ca în lumea a treia
După terminarea misiunii în România, diplomații americani care s-au ocupat de întocmirea dosarului privitor la Clauza națiunii celei mai favorizate s-au retras din România. „Eu le-am spus că aș vrea să rămân, pentru că o duceam bine, dar ei au insistat să plec cu soția, odată cu ei. Probabil știau ei ce știau…”, a rememorat Ceaușu. Astfel, a ajuns în Modesto, California, lângă San Francisco. La scurt timp după ce a ajuns în SUA, l-a vizitat Paul, de la ambasadă. „Mi-a zis că urma să plece cu misiune la Moscova, tot la ambasadă”, a dezvăluit Constantin. În California, el s-a angajat ca șofer iar soția babysitter. Își amintește că, în toamna lui ’89, revista Time publica un articol despre România și Ceaușescu. „Au pus o fotografie cu blocuri în ruine, ca o premoniție a ceea urmat în decembrie: căderea Comunismului”, a adăugat Constantin Ceaușu. Despre execuția fostului președinte comunist, el a spus că majoritatea americanilor au dezaprobat modul în care a fost ucis. „Când l-au împușcat pe Ceaușescu a fost rușinos pentru România. Un episod privit de americani ca pe unul din lumea a treia”, a adăugat Ceaușu.
Președintele comunist a refuzat condițiile impuse de SUA, în 1988
Datele oficiale confirmă cele spuse de C onstantin C eaușu care a arăt at legătur a dintre liderii r eligioși pr otestanți din R omânia și do sarul înt ocmit de diplomații Amb asadei SUA la Bucur ești care s-au ocupat de culeg erea de dat e împotriva r egimului c omunist. Mai e xact, odată cu accederea la put ere a lui R onald Reagan, politica americană față de R omânia s-a s chimbat radical. Așa cum s crie H ystoria, la 1 5 decembrie 1985, secretarul de st at al S UA, Geor ge Shultz, a ef ectuat o vizită în București. El i-a tr ansmis lui Nicolae C eaușescu un mes aj scris din partea lui Ronald Reagan, în care i se atrăgea atenția că România poate pierde clauza națiunii celei mai favorizate, dacă nu într eprinde ef orturi s erioase de îmbunătățir e a situației dr epturilor omului. Un punct esențial l-a constituit cererea părții americane privind importul în România și distribuirea Bibliilor și a altor materiale cu caracter religios, precum și atenuarea anumitor măsuri administrative împotriva grupărilor religioase nerecunoscute.
A ignorant cererea lui Reagan
Ceaușescu nu a ținut c ont de a vertismentul pr eședintelui Reagan, privitor la po sibila deteriorare a r elațiile r omânoamericane. El a r espins criticile părții americane referitoare la situația dr epturilor omului și le-a c onsiderat oper a unor „grupuri de int erese speciale”. Liderul român susținea că drepturile omului în viziunea sa – dreptul la muncă, la o viață liberă și demnă, la participarea directă la viața economică și socială în condiții depline și egale – erau asigurate în România, iar „legarea drepturilor omului de problema emigrării fiind cu totul nepotrivită”. De altfel, în st enogramele ședinței C omitetului P olitic Ex ecutiv al C. C. al P .C.R. din ziua de 15 aprilie 1986 și stenograma ședinței Bir oului P ermanent al C omitetului P olitic Executiv al C. C. al P .C.R. din ziua de 2 7 iunie 1 987, N icolae și Elena Ceaușescu își manifestau irit area cuplul pr ezidențial hotărând să nu de a cur s c ererilor SUA, pe c are le t axa drept amestec în afacerile interne.
Sfidarea Congresului SUA
Dr V asile Pușc aș, c el c are, în perio ada 1 992-1994, a făcut p arte din echip a c are a avut mandatul de a neg ocia, la Washington D .C., r eobţinerea clauzei naţiunii c elei mai f avorizate pentru România, a descris moment ele pr emergătoare r etragerii clauz ei. În primele zile ale lunii februarie 1988, mai mulţi congresmeni au prezentat public noi dovezi despre încălcarea drepturilor omului în România. În faţa acestei presiuni crescânde a Congresului, preşedintele Reagan 1-a trimis cu un mesaj la Bucureşti pe adjunctul Secretarului de Stat (5 februarie), dar fără nici un rezultat. După ce oficialul americ an a părăsit Bucureştiul, autorităţile române au notific at D epartamentul de St at că R omânia nu mai doreşte clauz a. La 26 f ebruarie 1 988, D epartamentul de Stat a făcut anunţul oficial că România a decis să r enunţe la reînnoirea clauzei naţiunii celei mai favorizate şi că ac easta va înceta la dat a de 3 iulie 1 988. La sfârşitul lunii iunie 1988, Preşedintele Reagan a emis o proclamaţie prin care anunţa că, de la 3 iulie, importurile româneşti nu vor mai beneficia de tratamentul clauzei naţiunii celei mai favorizate.
Cine este Roger Kirk
În perioada în care a fost retrasă Clauza națiunii celei mai favorizate României condusă de Nicolae Ceaușescu, ambasadorul SUA în țara noastră era Roger Kirk (foto). Acesta a fost numit pe post de fostul președinte Ronald Reagan, în 1985 și a fost pe acest post diplomatic până în 1989. A fost ofițer în US Air Force din 1952 până în 1955. Din 1973 până în 1975 a fost ambasadorul SUA în Somalia. Între anii 1978 și 1983 a fost reprezentant al SUA la Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Așa cum reiese din comunicatul prezidențial care anunța numirea sa, Kirk a ocupat diferite funcții în cadrul Serviciului Externe, a lucrat la Moscova, ca ofițer politic la Roma, a fost consultant în domeniul Afacerilor Sovietice, Biroul de Afaceri europene. Apoi a studiat limba rusă la Oberammergau, Germania și numit ofițer politic la Moscova (1964-1965 ), New Delhi (1965-1967), Saigon (1967-1969), iar din 1969 până în 1971, a fost asistentul secretarului adjunct în Vietnam.
Acordată definitiv în 1996
Clauza națiunii celei mai favorizate a fost acordată României, pentru prima dată în 1975, în mandatul președintelui american Gerald Ford. Acordarea clauzei a fost însoțită de multe beneficii economice de mare însemnătate pentru România, precum credite cu dobânzi mici, acces la tehnologie avansată etc. În conformitate cu prevederile amendamentului Jackson- Vanik adus Legii Comerțului din 1974, acest favor era condiționat de dreptul la libera circulație a cetățenilor țării beneficiare. Clauza trebuia reînnoită anual de către președintele Statelor Unite, dar fiecare dintre cele două Camere ale Congresului puteau anula hotărârea președintelui prin votarea unei rezoluții de dezaprobare într-o perioadă de 90 de zile. După evenimentele din decembrie 1989 care a condus la căderea Comunismului, au fost reluate negocierile pentru reobținerea statutului de țară privilegiată. În anul 1996, preşedintele american, Bill Clinton, a promulgat legea privind acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate cu caracter permanent pentru România. Legea fusese aprobată, anterior, de Camera Reprezentanţilor şi Senatul SUA.
Supravegheați de Securitate
Securitatea avea în atenție cultul adventist, mai ales în anii ‘80, atunci când au fost descoperite materiale de propagandă religioasă, introduse ilegal în țară și s-a constatat că o bună parte dintre protestanți se foloseau de bisericile sectante pentru a pleca în străinătate. Aceste aspect s e r egăsesc în planul de măsuri c are ar e numărul de înregistrare BN/ 001 590, din 11 febr. 1 983, elaborat de căpit anul Nicolae Bordeianu din Direcţia I, direcţie care răspundea de problema „Culte-secte”. Planul a f ost avizat de maiorul A urel Zapodean, ofiţer c are, în ac ea perioadă, se ocupa cu urmărir ea cunoscutului p astor b aptist I osif Ţon, emigrat în S UA. Pr actic, în anii ‘80, Securitatea punea accent pe crearea de dis ensiuni în int eriorul cultului ad ventist, înc ercând compromiterea tutur or membrilor care aveau o poziţie critică faţă de încălc area libertăţilor r eligioase în R omânia, s e ar ată în materialul „Supravegherea informativa a credinciosilor adventiști (1983)”, scris de Li viu Pleșa, cercetator la C onsiliul N ational de Studiere a Ar hivelor S ecuritatii.
Cercetătorul arată că se încerca şi preîntâmpinarea trimiterii de memorii, proteste şi scrisori deschise atât către autorităţi interne centrale, dar mai ales în exterior, către „Europa Liberă” sau organizaţiile internaţionale pentru apărarea drepturilor omului. O atenţie deosebită era acordată introducerii clandestine de material religios în ţară. Acţiunile Securităţii din anii 1 980 şi 1 981 vizând acest aspect au purtat numele de „Canalul – 80” şi „Canalul – 81” şi s-au soldat cu numeroase per cheziţii şi c onfiscări de biblii şi br oşuri r eligioase adus e din străinătate. În ambele acţiuni au fost arestaţi şi condamnaţi mai mulţi membri ai cult elor neoprotestante, îndeo sebi cr eştini după Evanghelie, dar t oţi au f ost eliberaţi în anul 1 982 în urma protestelor internaţionale.
Biserica dinamitată
Biserica Grand a cultului adventist de ziua a șaptea se afla în zona în care se efectuau lucrările pentru Podul Grand. Lucrările au pus în pericol biserica situată foarte aproape. Într-un timp s-au făcut demersuri pentru relocarea bisericii, însă în cele din urmă clădirea a fost demolată în 1986. Pentru că nu s-au putut folosi utilajele, imobilul a fost dinamitat. Vechea biserica a fost construită între anii 1936-1937 pe un teren donat de Ecaterina Anton. Construcția a fost realizată prin contribuția membrilor bisericii, se arată pe site-ul ro.seventhdayadventist.wikia.com. După demolarea bisericii, pastorul Lucian Cristescu, ajutat de pastorul Dezideriu Faluvegy, a ridicat un cort capela în stradă Învingători nr. 7. Acesta a reprezentat locul de închinare al membrilor până în 1993 când a fost dată în folosință biserica Noul Grand.