Deşi a scris, odată, cu har despre ispita Binelui, Teodor Baconschi e impasibil astăzi în faţa seducţiei exercitate de argumentul binelui comun.
Deşi are o formaţie de teolog şi alura unui erudit coborât vremelnic în agora, ministrul de externe al României ratează, în prezent, rigorile aflate la intersecţia dintre etică şi politică. Deşi în ţara pe care ne-o promite domnul Baconschi responsabilitatea poziţiilor publice va fi luat locul dispreţului suveran, în ţara în care ne obligă să trăim acum Teodor Baconschi persoanele şi instituţiile există doar pentru a fi sfidate.
O cultură a istoriei bizantine de anvergura celei aflate în bagajul intelectual al ministrului de externe ar fi trebuit să-i spună posesorului că o comunitate politică nu poate exista în absenţa unui cod de conduită care să impună o minimă igienă unui spaţiu prea mult timp virusat de etica personală a şefului. Dimensiunea morală a serviciului public pe care îl asigură în prezent nu-i provoacă, însă, niciun proces de conştiinţă ministrului de externe. Dacă lucrurile ar fi stat cu un milimetru de măsură altfel, atunci domnul Baconschi şi-ar fi dat demisia pe 26 noiembrie 2010, ziua în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a taxat caracterul discriminatoriu al declaraţiilor ministrului referitoare la romi.
"Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă", declara, la începutul lunii februarie, Teodor Baconschi, în cadrul unei întrevederi cu secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche. "Am făcut un elogiu al comunităţii româneşti din Franţa, pe care o cunosc personal. Intenţia mea era de a spune că, în fond, în orice comunitate ai o rată de infracţionalitate care este cumva obişnuită, naturală", a explicat şeful diplomaţiei române, susţinând că formula "probleme fiziologice" a fost scoasă din context. Întrebat, ulterior actului de discriminare constatat acum oficial, dacă a reflectat la posibilitatea de a împărtăşi soarta lui Adrian Cioroianu (un alt ministru de externe sacrificat pe altarul conduitei publice), domnul Baconschi a declarat cu o suficienţă regaliană că "fluxul meu intim de gânduri nu trebuie pus pe masă".
Să acceptăm că există, în propoziţiile domnului Baconschi, un soi de logică organică inaccesibilă cetăţenilor de rând, ci doar conştiinţei individuale a emiţătorului. Să acceptăm, de asemenea, că avem, măcar unii dintre noi, nişte probleme fiziologice, naturale în a vedea un elogiu nevinovat într-o frază care respiră discriminarea prin toţi porii. Însă, în lumea politică în care domnul Baconschi a decis să fie parte (şi nu orice piesă, ci una pivotală, menită să ofere proiecţii şi proiecte creştin-democrate în Partidul Democrat Liberal), nu statutul de neînţeles al unui ministru impune reguli, ci dinamica publică instituţională. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care un organism al statului român reţine oficial faptul că domnul Baconschi a perorat discriminatoriu la adresa unui grup de cetăţeni, incapacitatea câtorva şi indiferenţa multora de a pătrunde sensul spuselor ministrului nu mai sunt argumente atenuante. Sunt doar tentative jenante de a evada unei logici democratice elementare.
La aproape zece luni distanţă de la profilaxia etnică întocmită, ministrul de externe consideră discuţia închisă, din moment ce, după verdictul CNCD de vinerea trecută, Domnia Sa nici măcar nu s-a sinchisit să încropească o scuză publică. Nu e singur, de alt fel, în exerciţiul său de nepăsare. Aceleaşi organizaţii non-guvernamentale care în februarie cereau cu patos demisia au tăcut acum mâlc. Reacţii în presă? Zero, în afara unor scurte informări cu privire la oficializarea actului de discriminare comis. Explicaţiile sunt multe, tratamentul e unul singur: demisia. Orice altceva este, într-o gramatică a binelui comun pe care domnul Baconschi se face că nu o înţelege, fugă de răspundere şi, la limită, dispreţ. Faţă de cei jigniţi, faţă de cei a căror inteligenţă a fost insultată prin explicaţii bizantine, faţă de proiectul de modernizare atât de trâmbiţat din fotoliul ministerial. În PDL, prietenii domnului Baconschi se laudă cu un coleg de partid capabil să aducă un nou suflu ideologic şi să le redea românilor încrederea în proiectele politice ale formaţiunii. În tot acest timp, reprezentantul noului val face exerciţii sofistice şi piruete politice, confiscând o şi aşa fragilă ordine etică pentru a salva ce mai poate fi salvat din fotoliul care îi asigură, vremelnic, confortul dorsal.