Alinierea presei incomode și crearea unui aparat media obedient, de tribună, au fost, sunt și probabil vor fi practici obișnuite ale Puterii peste tot în lume. Metodele, însă, diferă de la caz la caz. Unde obiectivul nu se poate atinge prin corupere, obstrucționarea publicității etc, se apelează la artileria grea: intimidarea directă, timorarea, pumnul în gură
Marți, 20 martie 2018, Curtea de Apel Ploiești i-a condamnat pe Mihai Gâdea, Bianca Nae, Mugur Ciuvică și Antena 3, în solidar, la plata sumei de 300.000 de lei (65.000 de euro), despăgubiri morale pentru Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, care i-a dat în judecată în civil pentru o emisiune din 19 iunie 2014, în care Kovesi era acuzată că l-a favorizat pe Mircea Băsescu, fratele președintelui Traian Băsescu, în conflictul cu clanul Bercea Mondial.
Încălcarea libertății de exprimare
Dincolo de politica editorială a unui trust (sau a unui banal ziar de provincie), pentru că războiul dintre Antena 3 și DNA e palpabil și înverșunat până la saturație, dincolo de simpatiile sau antipatiile pentru unul sau altul dintre jurnaliști, dincolo de admirația sau dezaprobarea pe care o afișăm față de un personaj public sau față de un funcționar aflat în slujba societății, dincolo de caracterele „instrumentelor” manevrate de Puterea din spatele celor două tabere și, în sfârșit, dincolo de criteriile pe baza cărora a fost stabilită suma menită să repare moralul șefei DNA, jurnaliștii au obligația de a fi solidari cu alți jurnaliști. De ce?
Pentru că atunci când statul și, mai ales, reprezentanții instituțiilor coercitive ale acestuia au puterea de a exercita o presiune ori de câte ori consideră că le este lezată imaginea personală, înseamnă că încălcarea libertății presei s-a consumat deja. Încălcarea libertății presei aduce, după sine, încălcarea libertății în general, exercițiu inadmisibil într-o țară democratică.
Cu riscul de a greși, fără a depăși limita subțire a dezinformării, un jurnalist, ca orice cetățean liber, are dreptul la exprimare. Atunci când intervine procesul de intimidare, turnat într-o remarcabilă demonstrație de forță - în acest caz amenda de 65.000 de euro - , timorarea și reducerea la tăcere a vocilor critice devin, pe viitor, plauzibile. Și, fără critică, prin aliniere și standardizare, până la dictatură n-ar mai fi de parcurs nici măcar un pas.
Despre solidaritate
Scriind, într-un editorial, despre solidaritate, jurnalistul Dan Andronic, directorul EVZ, a subliniat: „Anunț public că, în condițiile în care Antena 3 va deschide un cont bancar pentru acoperirea sumei obținute de șefa DNA, publicațiile Evenimentul zilei și Capital vor fi printre primii deponenți”.
Cazul OTV
Într-o referire scurtă, dar edificatoare, publicată ieri, Simona Ionescu, redactor-șef al EVZ, a amintit de un precedent aproape uitat: „Am scris în Evenimentul zilei, cu ani în urmă, că e o mârșăvie a Puterii să închidă OTV, că se elimină abuziv o instituție care militează pentru libertatea cuvântului. M-au înjurat colegi din presă.
Azi, televiziunile de știri folosesc «burtierele» lui Dan Diaconescu și fac totul ca să aducă în fața microfoanelor toate personajele implicate într-un caz. CNA s-a obișnuit, iar oamenii vor să afle cât mai multe. Se mai fac și greșeli, dar nu majore și nu cu rea credință. Ele nu produc catastrofe ca să fie pusă în joc Libertatea Presei, libertatea de exprimare. Aceeași atitudine am avut-o și cu mulți, mulți ani în urmă, când Cristian Tudor Popescu (pe atunci la «Adevărul») a fost condamnat pentru calomnie la plata unui leu, într-un proces cu un reprezentant al Puterii.
Nu sunt prietenă cu Mihai Gâdea, nici nu-l cunosc, iar de câteva ori am fost subiectul unor comentarii urâte în emisiunea sa. Dar pentru «miștocăreala» aceea nu pot fi de acord cu «execuția» lui și a unor jurnaliști din echipa sa în raport cu Puterea. Cu șefa DNA, Laura Codruța Kovesi”.
Mazăre, bătut la CEDO
Sunt nenumărate cazurile în care un reprezentant al statului pune presiune și timorează un jurnalist. Este de notorietate pățania colegei noastre, Feri Predescu, corespondent EVZ la Constanța. În 2007, pentru că a susținut, într-o emisiune televizată, că orașul de la Marea Neagră este împărțit între „oamenii lui Mazăre și oamenii care sunt împotriva lui Mazăre”, primarul de atunci al Constanței a acționat-o în judecată, obținând daune morale în valoare de 50.000 de lei și acoperirea cheltuielilor de judecată, în valoare de 7.197 de lei. Aberant!
Dar, până să demonstreze această aberație - pentru că, doi ani mai târziu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a făcut dreptate jurnalistei, obligând România să-i achite 18.500 de euro reprezentând daune morale - familia Predescu a trecut prin momente de cumpănă, fiind zdruncinată de contactarea creditului prin intermediul căruia i-a plătit lui Mazăre.