Pe vremea Majestății Sale, Carol I, funcționa o tradiție tipic balcanică a vieții noastre politice.
La un moment dat, Opoziția, deșelată de flămînzirea specifică statului departe de bucatele Puterii, anunța declanșarea Campaniei de dărîmare a Guvernului.
Caragiale, care s-a hrănit ca prozator și publicist din realitatea caragealeană a vremii sale, și-a făcut din aceste campanii un prilej de cruntă ironizare.
Un timp și după Primul Război Mondial și-a spus cuvîntul ticul numit Campanie pentru dărîmarea Guvernului.
După fuziunea dintre Partidul Țărănesc și Partidul Național Român din 10 octombrie 1926, Iuliu Maniu a declanșat Campania pentru dărîmarea Guvernului Liberal. În mod obișnuit, Campania pentru dărîmarea Guvernului conținea manifestații de stradă ale TeFeLiștilor de la vremea respectivă – măcelari, zarzavagii, căruțași și bătăuși contracost – manifestații programate să se lase cu violențe, atacarea în presă a ”Guvernului de bandiți”, presiuni publice asupra Monarhului să demită Guvernul și să organizeze alegeri anticipate. România zilelor din urmă e marcată de Campania pentru dărîmarea Guvernului. Excepție făcînd manifestațiile de stradă, toate instrumentele campaniei de pe vremuri sînt puse la lucru.
Există, totuși, o deosebire crucială față de Campaniile de odinioară. Asistăm de data asta la o Campanie de dărîmare a propriului Guvern de către partidul aflat la Putere.
Da, deși pare absurd, după nici jumătate de an de la investirea Guvernului Sorin Grindeanu, PSD a declanșat Campania de dărîmare a Guvernului. La început au fost știri din surse despre nemulțumirea lui Liviu Dragnea față de unii miniștri ai Guvernului. Apoi, El Însuși, Sultanul Liviu Dragnea, coborît din serai la televiziunile sale de casă, a bombănit împotriva Guvernului Grindeanu, invocînd necesitatea unei remanieri.
Au venit apoi atacurile fățișe, fără perdea, ale Camarilei lui Liviu Dragnea împotriva Guvernului Sorin Grindeanu.
În fine, tot din surse, dar avîndu-și originea în campania de dărîmare a Guvernului, s-au dat publicității și mijloacele de cădere a Guvernului Sorin Grindeanu.
Omul normal, cel convins că 2x2 fac patru și nu cinci, se crucește de ceea ce se întîmplă în PSD și prin asta în țara oii de pe steag.
PSD, asociind într-o Coaliție de guvernare ALDE, deține în Parlament o majoritate zdrobitoare.
Probleme acestei majorități nu-i face nimeni.
Klaus Iohannis a adoptat poziția statului deoparte, lăsînd Poliția Secretă să-și vîre coada în treburile Majorității.
Presa independentă, cîtă e, tace în privința greșelilor PSD.
Cea care se ocupă de asta – Presa Te- FeListă – nu reprezintă nici un pericol pentru PSD. Criticile aduse PSD nu sar de genunchiul broaștei în materie de convingere. Stau toate sub semnul bolșevismului bătut în cap. Despre Opoziție, inutil să mai vorbim.
PNL se află în toiul bătăliei tipic politicianiste pentru șefie, avînd de ales între posibilul penal Ludovic Orban și realul mediocru Cristian Bușoi.
Va cîștiga Ludovic Orban.
Nu pentru că ar fi recunoscut de toți drept salvatorul Partidului, ci pentru că toți speră că va fi condamnat în a doua instanță și atunci cursa pentru șefie se va relua de la zero.
USR traversează momente de sinteză între telenovela turcească și teatrul shakespearean.
Sînt, așadar, toate condițiile ca Guvernul PSD Sorin Grindeanu să fie unul dintre cele mai stabile Guverne din Istoria postdecembristă. În postdecembrism, România a avut de a face cu Guverne de coaliție, mînate de ciorăvăielile de ciolan și de orgolii dintre diferitele partide și partidulețe membre ale Coaliției de Guvernare. Guvernul Sorin Grindeanu a fost binecuvîntat cu sprijinul unei Coaliții dominate autoritar de PSD.
E greu de crezut că ALDE își poate permite fițe de tip CDR-ist. În plus, cel puțin pînă acum, Guvernul Sorin Grindeanu n-a făcut prostii mari încît PSD să-l dea jos pentru a se salva, după principiul siguranței arse.
Ba chiar am putea spune c-a guvernat bine, dacă ne gîndim la comanda dublă impusă de complexele de frustrat ale lui Liviu Dragnea.
Și cu toate acestea, la ora actuală, Guvernul Sorin Grindeanu e unul dintre cele mai instabile Guverne postdecembriste.
Opinia publică nici nu se mai întreabă dacă va supraviețui sau nu Campaniei de dărîmare. Se întreabă doar atît:
Prin ce mijloace va fi dărîmat Guvernul Sorin Grindeanu?
Nu știm dacă Guvernul Sorin Grindeanu va pica.
Trăim într-o țară a aranjamentelor din boscheți.
Nu-i exclus ca Liviu Dragnea, cel care a declanșat campania de dărîmare a Guvernului PSD din simplul motiv că premierul n-a fost suficient de convingător ca paznic la heleșteul latifundiarului de Teleorman, să renunțe la ambițiile sale de dărîmare a Guvernului.
Fie pentru că Sorin Grindeanu îi va pupa în public vîrful papucului sultănesc, fie pentru că Președintele îi va da semnal să n-ajungă la pixul cotrocenist.
Indiferent de rezultatul acestei campanii în privința Guvernului, pentru PSD el nu poate fi decît dezastruos.
Ca să-l citez aici pe Victor Ponta, PSD a avut în postdecembrism uriașul atuu al excelenței administrării țării. Penali, corupți, ghiorțani, lipsiți de maniere, cu viziuni de carte poștală de prost gust asupra lumii, liderii PSD au reușit să aducă partidul la Guvernare prin imaginea de partid care știe să guverneze și, prin asta, știe să păstreze o minimă stabilitate politică.
Guvernul Sorin Grindeanu n-a trecut nici măcar jumătate de an de Guvernare.
La nici șase luni de la investire, se discută iată despre căderea Guvernului sau, în cel mai bun caz, de remaniere.
E suficient să parcurgi presa ultimului timp pentru a vedea că principala știre despre Guvern e remanierea. În doar șase luni, Guvernul Sorin Grindeanu a fost remaniat de două ori.
Între remanieri, despre Guvernul Sorin Grindeanu s-a discutat în public doar cînd și cum se va remania Guvernul.
Cele 6 luni de Guvernare au fost pur și simplu șase luni de atmosferă de remaniere.
Cum dracu să mai administrezi țara cu un Guvern despre care se discută zi de zi doar din perspectiva remanierii?
În fine, despre Guvernul Sorin Grindeanu se discută și altceva decît remanierea.
Se discută căderea Guvernului!