O pereche de rinichi străini le-a făcut surori. Paradoxul unui transplant renal

Rinichii săi, la numai 38 de ani, erau ca stafidele. O femeie a murit iar ea, împreună cu altă "norocoasă", trăiesc azi şi se roagă pentru sufletul donatoarei anonime.

N-apuci s-o întrebi nimic şi Maria turuie pe nerăsuflate: "Pe 9 octombrie 2003 m-a născut a doua oară şi am o soră de rinichi! Aveam glomenulonefrită cronică... Mi se uscau rinichii! Slăbeam. Să vă arăt o poză!". În fotografie îţi zâmbeşte o femeie subţirică. "Purtam măsura 38 şi mă îmbrăcam de la copii! M-am trezit bolnavă...", oftează femeia. Boala a fost galopantă: "În decembrie 2000, aveam creatinină trei miligrame şi după cinci luni era 13! Normală era 1,5. M-au trecut pe lista de transplant!". Trei ani a aşteptat sărmana pâna s-a găsit un donator compatibil. Daniela, colegă de suferinţă, a luat al doilea rinichi. De atunci sunt surori de sânge. De sângele altuia. În 2010, 2.418 persoane aşteptau un donator e rinichi. Acum doi ani erau 7.500 de persoane care făceau dializă. 14 inşi de pe lista de aşteptare a unui transplant renal au murit în acel an. În acelaşi an, 453 de români aşteptau un ficat compatibil şi 166 o inimă nouă. Citiţi mâine, în ediţia tipărită a Evenimentului zilei şi, după miezul-nopţii, pe www.evz.ro,un reportaj despre drama şi norocul unor femei care trăiesc pentru că a murit altcineva.