O istorie adevărată. O ciudată similitudine cu România de acum 80 de ani. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Radu Stefanescu in Horoscop la 18 mai 2020, 0:36

Ai o zi în care devii mai obiectiv, vezi lucrurile, situaţiile în perspectivă. Pentru că nu te mai implici emoţional, nici nu mai suferi, nu te enervezi. Asta se numeşte profesionalism!

Pe 18 mai s-au născut: Sfântul Ioan Paul al II-lea, Frank Capra, Margot Fontayn, Charles Trenet, Rick Wakeman, Alla Baianova, Ezio Pinza, Aurelio Roncaglia, Bertrand Russell, Nicu Stănescu, Michael Crețu, Gheorghe Marinescu, Gheorghe Sion.

În calendarul creştin-ortodox, cel popular, pe 18 mai sunt Sfinţii: Petru, Dionisie, Teodat, Hristina şi cele şapte Sf.Mc. fecioare. Nimic în „Kalendar”!

Am primit mai multe epistole de la domniile voastre, dragi lupi, padawani și hobbiți. Vă înțeleg foarte bine! O istorie interesantă la ceașca de cafea deschide drumul unei zile favorabile. Așa că, vorba duhului din sticlă, ascult și mă supun, vă spun o altă istorie adevărată!

Astăzi o să vă spun, pe larg, pentru că avem timp, este doar luni, povestea adevărată a unui om de prisos și a unui ambasador american asasinat. Din Dosarele Maigret primite de la Washington în anul 2017. Am verificat, doar francezul Pierre Bellemare mai are o copie, prescurtată, a dosarelor comisarului parizian. O parte le-a publicat în ”Info Soir” care este ”open source”, imediat după încetarea din viață a lui Maigret, cel adevărat, în anul 2011.

Am ales o poveste care se petrece în România, în anii celui de al Doilea război mondial. Bucureștii anilor 1940 erau fascinanți. Era o stare de asediu permanentă, lumea se temea, dar și trăia din plin, războiul bătea la ușă. O situație asemănătoare cu cea de astăzi, sigur, pe plan psihologic. Războiul începuse, Austria, Cehia și Polonia fuseseseră ocupate și în Nord se purta ciudatul război finic între un colos, un Goliath, Armata Roșie și un David fără praștie, mica, dar mortala armată finlandeză. Bucureștii erau plini de refugiați. Albi, europeni, unii creștini, primiți cu brațele deschise de români. Polonezi, să ne amintim că Polonia și-a trimis și tezaurul pe la noi, austrieci, cehi etc. Unii rămâneau, alții plecau cu avioane, sau vapoare, în țări neutre și de acolo în State, sau America de Sud.

Printre acești refugiați se afla și un trio amoros. Austrieci de origine rusă, familiile lor fugiseră de bolșevici și se naturalizaseră în Austria, deveniseră cetățeni. Femeia, Colette Holtrof, avea cam 25 de ani și era de o frumusețe perfectă, brunetă cu ochii verzi, soțul ei, Paul Holtrof și amantul, Grigori Labalski, amândoi cam de aceiași vârstă, în jur de 30 de ani. La anexarea Austriei de către Germania cei trei au fugit în România, o țară bogată pe atunci, ce părea puternică și suverană, cu o aviație regală de 2.000 de avioane și o armată numeroasă, chiar dacă nu era complet echipată.

Holtrof era evreu, ceea ce nu era prea bine, în anul 1940, prin Europa de Vest. Fusese șef de sală în cel mai mare restaurant din Viena. În București a fost bine primit de comunitate și i s-a găsit imediat un post de chelner la marele restaurant Capșa, de pe Calea Victoriei. Acolo era locul unde se făcea și se desfăcea marea politică a Balcanilor și chiar a continentului. Diplomați, politicieni, afaceriști, militari, spioni, agenți secreți, jurnaliști. Nu a fost greu să facă cunoștiință cu Grigori, trimis special al marelui cotidian ”Daily Herald”. Grigori Labalski era ceea ce se numește un bărbat bine, înalt, blond, atletic, cu ochii albaștri, pe care costumele la două rânduri Prince of Wales, din lână pură, ședeau ca turnate.

Colette și Grigori se îndrăgostesc, dar, după un timp, câteva luni, sunt surprinși, în flagrant, de către soț. Paul nu înjură, nu ridică glasul. Părea că se aștepta. Toată viața avusese o părere foarte proastă despre el însuși. Se autonumea ”lișnîi celovek” un om de prisos, concept de al lui Turgheniev. În definitiv, prietenii lui erau un vânzător de jurnale, un ajutor de băcan și un valet.

Ei, cu valetul acela este o poveste lungă. Era valetul Nunțiului Apostolic la București. Foarte bine, excelent, chiar. Da, dar acest Nunțiu făcea, aproape lunar, dacă nu mai des, o călătorie cu replica Orient Express, Viena-Istanbul, la ambasadorul Germaniei în Turcia, Franz von Papen, catolic practicant, cavaler de Malta și șambelan al Sfântului Scaun. Era confesorul lui. Stătea o zi-două, poate mai multe, la sediul ambasadei și vorbea câte în stele și în Lună cu nobilul geman. Acest von Papen, la început mâna dreaptă a lui Hitler, se pare că, în timp, a devenit antinazist, a văzut pericolul pe care extrema nazismului o aducea asupra Germaniei. Așa că lăsa să-i ”scape” câte ceva către diplomatul cleric de la Vatican de genul ”ach, dacă britanicii ar știi că ”Luftwaffe” aproape nu mai are piloți, Hitler ar muri de furie!”. Și multe asemenea ”scăpări”. Scăpări pe care Nunțiul papal, după ce făcea raportul scris către Sfântul Scaun, le scăpa la rândul lui, față de valetul său, pe care îl bănuia agent al Siguranței. Valetul, era, nu era agent, asta nu mai știm acum, dar comunica tot ce știa prietenului lui Paul Holtrof, evreul antinazist.

În fața coarnelor care îi împodobeau fruntea, Paul face un lucru curajos, probabil ca să-i demonstreze lui Grigori, pe care în secret îl admira, că nu este chiar un om de nimic, de prisos. Îi povestește, la o cafea, cam tot ce știa de la valet. Lui Grigori Labalski îi cade maxilarul, la propriu, rămâne cu gura căscată.

Ce a fost așa de important ca să surprindă un tip de talia lui Grigori, ach, uitasem să vă spun, jurnalist, dar și agent special MI6? Bună întrebare!

Ce este pilduitor în această istorie este că România a primit mereu, cu brațele deschise, pe refugiați. Cine nu știe istorie, să tacă! România i-a primit pe polonezi, pe evrei, pe albanezi, pe macedoneni, pe armeni, pe greci, pe ruși, pe ucrainieni, pe austrieci, pe sârbi. Pe albi, europeni, creștini, sau iudeo-creștini. Pe musulmani, niciodată. Mărturie stau țepele lui Vlad Dracul! Să nu amestecăm lucrurile, pământul nostru mănos cu nisipul pustiului lor.

Am trăit o viață de om în Orient, știu ceea ce știu, ca să vă spun că fiecare trebuie să stea la el acasă. Islamul nu are ce căuta în Europa, după cum nici creștinii nu au ce căuta la Kaaba! Numai așa este politic corect! Să mai așteptăm ca lumea să se mai civilizeze, să devină mai tolerantă, să se termine cu coronaVISUL și alte dictaturi și atunci alți tineri o să preia lucrul nostru, al iubitorilor păcii, al Prietenilor Muzicii, de unde l-am lăsat la 911 și poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se instaureze cei o mie de ani de pace pe Pământ.

Dar să revenim la istoria nostră adevărată. Paul Holtrof întotdeauna spunea despre el însuşi că este „lişnîi celovek” omul de nimic, de prisos, al lui Turgheniev. Aşa că filosofează că soţia lui era mult prea frumosă pentru un om de prisos ca el şi că decât o pâine neagră singur, mai bine o prăjitură împreună cu un prieten! Pentru că cei doi bărbaţi deveniseră prieteni, legaţi atât de faptul că erau antinazişti, refugiaţi din faţa fascismului, dar şi pentru că iubeau aceiaşi femeie. Ciudată situaţie, dar să ştiţi că nu este singura pe care am întâlnit-o în această viaţă.

Reporterul prestigiosului cotidian britanic „Daily Herald”, de pe atunci, Grigori Labalski, era şi agent special al MI6, adică un fel de informator mercenar, care era plătit la informaţie. Urmare informaţiilor „de aur” primite de la Paul Holtrof, care, am văzut din ce sursă le avea, contul în bancă al lui Grigori s-a rotunjit într-o avere deloc neglijabilă. Toate informaţiile se dovedeau precise şi adevărate, chiar dacă, la început, nu erau crezute de politicienii şi militarii aliaţi.

De exemplu, în aprilie 1940 Grigori informează Londra că germanii vor ataca Franţa cât de curând, ocolind linia Maginot, adică atacând ţări neutre, Olanda şi Belgia. Britanicii au râs, dar, când pe 10 mai 1940 tancurile germane au făcut exact ce au spus Paul Holtrof şi Grigori Labalski şi-au înghiţit glumele şi au virat o sumă importantă la bancă. Informaţiile au continuat şi faptul că britanicii nu au pierdut toată armata pe continent se datorează în mare măsură informaţiilor primite din România. Pentru că atât Moruzov cât şi, apoi, Cristescu cam bănuiau cine este reporterul Grigori Labalski, dar nu au făcut nimic contra lui, ba din contră l-au protejat.

De exemplu, proaspăt numit în fruntea SSI, Eugen Cristescu, omul lui Antonescu, a spus unor prieteni, la Capşa, în faţa spectacolului în care chelnerul Paul Holtrof servea cu multă delicateţe şi dragoste la o masă unde erau soţia lui Colette şi prietenul lui Grigori, ei bine şeful serviciilor secrete româneşti a spus: „ia uită ce bucăţică bună are spionul ăsta!” Deci ştia foarte bine cine este Grigori Labalski, reţineţi acest lucru, pentru că este important ca să înţelegeţi ce s-a întâmplat mai departe.

Totuşi situaţia se degrada şi în România. Nazismul îi ajungea din urmă pe refugiaţii austrieci. Mai mult, după Anschluss, după anexarea Austriei, erau consideraţi cetăţeni ai Germaniei Mari. Iar, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, Paul Holtrof, fiind evreu, se simţea ameninţat. Naziştii veneau după el. Se şi vedea jupuit de viu sau deportat în lagăr, ceea ce era cam acelaşi lucu. Şi el pusese o mică avere deoparte, în bijuterii şi dolari. Faptul că ştia patru limbi: germana, rusa, franceza, engleza şi învăţase foarte bine şi româneşte îl ajuta să se descurce perfect cu orice client la Capşa. Fusese avansat şef de sală şi „pour-boire-urile” erau foarte consistente. Cei trei complici în dragoste s-au sfătuit pe data de 24 septembrie 1940 să părăsescă România, care se nazifica, iar legiunea devenea din ce în ce mai activă. Da, dar dacă plecau din România se rupea lanţul informaţiilor şi banii pe care îi primeau. Au hotărât să aştepte până în ultimul moment, dar să-şi ia toate măsurile ca să poată părăsi România în câteva ore.

Aici intră în scenă un alt personaj, foarte important. Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti, Franklin Mott Gunther. Un om într-adevăr extraordinar care a căutat să slujească ţara lui cât mai bine, dar să ajute şi România, care se scufunda în dictatură, nazism şi război. Avea relaţii foarte înalte la curte şi la guvern. America încă era neutră şi se bucura de un mare prestigiu în Europa, chiar dacă mai mulţi americani, voluntari, luptau de partea britanicilor. Filmele americane, celebrele superproducţii de la Hollywood, rulau la toate cinematografele din România. Franklin Mott Gunther! Misterios ambasador şi cu un sfârşit tragic, a murit la datorie la 22 decembrie 1941 la Bucureşti, după ce, pe 12 decembrie, România declarase război Statelor Unite. A fost asasinat, a fost un accident, ce a fost? Numai bunul Dumnezeu ştie şi dosarul clasificat aflat în Department of State Archive, la Washington.

Public, ambasadorul Franklin Mott Gunther a murit la Bucureşti, din cauze necunoscute, pe 22 decembrie 1941, iar locul mormântului lui nu este cunoscut. Gurile rele spun că a fost asasinat de elemente declasate ale legionarilor. Legionari pe care îi compromisese mondial afirmând că a vizitat un abator din București unde erau atânarți în cârlige de fier circa 60 de evrei, jupuiți de vii, printre care și o fetiță de cinci ani. Nu se știe adevărul, în război adevărul este prima victimă. Interesant, poate ciudat, este că văduva lui, Louise, se mărită peste câțiva ani cu Mihai Fărcășanu, urmașul celebrului Popa Stoica și un personaj marcant al exilului românesc, primul director al secției românești de la ”Europa Liberă”. Apoi fac o fundație, în State, cu artă de patrimoniu național românesc, cu multe tablouri valoroase, de Pallady, Iser, Grigorescu, Steriadi, Stoenescu etc. Ei, sunt multe de povestit, le-am aflat și eu de la Quantico, poate altădată!

Părerea mea, confirmată de cei de la Quantico, este că ambasadorul american, extraordinar și plenipotențiar de la București a fost asasinat! A fost un act barbar, de sălbatici din Pacific, nu de o națiune europeană, albă, creștină, civilizată. De aceea și astăzi DOS consideră postul de la București ca unul de risc și trimite ambasadori selectați în consecință. Statele Unite nu vor uita niciodată jignirea, ultragiul ultim, comis de România!

Dragi lupi, padawani şi hobbiţi povestea omului de prisos, „lişnîi celovek” cum spune el însuşi, este lungă şi arată prin ce a trecut un om bun în timpul războiului. Pentru că Paul Holtrof, omul de prisos, era un om bun, se vedea de la o poştă.

El face rost, prin intermediul ambasadorului SUA la Bucureşti, de trei paşapoarte şi de o mulţime de acte foarte reale şi legale, pentru el, soţia lui Colette şi amicul lui şi amantul soţiei, Grigori Labalski. Formau ceea ce francezul spune, în cunoştiinţă de cauză „un ménage à trois” fără gelozii şi scene. De două ori pe săptămână, miercurea şi vinerea, Colette era în compania lui Grigori, în rest îşi onora soţul. Strânseseră o avere, substanţială, din vânzarea de informaţii militare şi politice, deosebit de importante, către britanici.

Dar, ceva s-a întâmplat la cutremurul din 10 noiembrie 1940. Legătura jurnalistului Grigori Labalski cu MI6, celebrul serviciu de informaţii externe al Majestăţii Sale, dispare. Frumoasa femeie, cu alură germanică, sau scandinavă, foarte bine îmbrăcată, nu mai vine la întâlnirile secrete, programate din timp. Nici mesajele personale de la BBC nu mai spun nimic. Mai mult, cei trei, observă cu groază că sunt urmăriţi. Bun, Grigori nu avea cum să ştie că legătura lui era o diplomată suedeză, soţia primului secretar. Cel care, în toate amabasadele din lume, se ocupă cu spionajul. De data aceasta, pentru britanici. Blonda şi tulburătoarea femeie fusese rănită grav în timpul cutremurului şi de aceea nu mai venise la întâlnirile secrete. MI6 ştia acest lucru şi a lăsat lucrurile să curgă, celebrul „M” a hotărât că orice intervenţie poate să facă mai rău. „Să nu tulburăm apele!” a spus. Simţindu-se urmăriţi, cei trei se limitează la activităţile ridicol de legale, mai puţin triunghiul amoros. Dacă ar fi ştiut că agenţii care îi filau aveau ordin de la Moruzov şi apoi de la Cristescu să-i protejeze, nu să-i aresteze, s-ar fi comportat normal. Pentru nişte spioni. Dar, informaţiile de la germani, de la cel mai înalt nivel, curgeau în continuare câtre Paul Holtrof şi, deci, Grigori Labalski. Însă, nu aveau cui să le spună!

În ianuarie 1941 evenimentele se bulucesc. Între 21 şi 23 ianuarie are loc „rebeliunea legionară” care să vă spun drept, nu am înţeles-o nici până astăzi, decât dacă a fost „invers pe invers”. Tot atunci apare şi noul ambasador al Germaniei la Bucureşti, von Killinger, ucigaşul de evrei. Pe 5 februarie 1941 Paul Holtrof primeşte o informaţie colosală, care putea schimba soarta lumii. În disperare de cauză, nu avea cui s-o trimeată, o scrie pe un bileţel şi o pune la restaurant, la Capşa, sub tacâmul ambasadorului SUA la Bucureşti. Asta se întâmpla la 7 februarie 1941. Ambasadorul citeşte, face ochii mari şi cu cel mai natural gest din lume îi dă foc şerveţelului de hârtie în scrumiera de cristal de pe masă. Apoi amestecă bine cenuşa cu un muc de ţiagare. Când Paul vine să-i ia comanda, îi spune un singur lucru: „Fugi!”

Ceea ce cei trei au făcut imediat. Pe data de 8 februarie 1941, dimineaţa devreme, trei siluete, bine îmbrăcate, mergeau prin ceaţa portului Constanţa către un vas de pasageri sub pavilion panamez care urma să-i ducă în Irlanda. De fapt, destinaţia era Londra, dar asta este altă poveste. Cei trei erau Colette şi Paul Holtrof şi Grigori Labalski. Când, din ceaţă apare o maşină neagră, un Mercedes din care sar patru indivizi îmbrăcaţi cam la fel şi îi încătuşează pe cei doi bărbaţi. „Îmbarcă-te, îmbarcă-te!” strigă cei doi către femeie, rămasă stană de piatră. Când, din ceaţă apar, scrîşnind din cauciucuri, alte trei maşni negre. Din ele sar o mulţime de bărbaţi înarmaţi cu pistoale-mitralieră. „Danke!” spune Eugen Cristescu oamenilor Gestapoului, mulţumim, de aici preluăm noi. Fără niciun chef, nemţii dau prizonierii românilor, nu aveau niciun drept legal să aresteze pe cineva pe teritoriul României.

Până la un sediu secret al SSI din Constanţa, nimeni nu vorbeşte nimic. Dar, pentru că românii le-au scos cătuşele, cei doi au speranţe. Ceea ce se întâmplă. „Uite ce este, spune Eugen Cristescu, noi, românii suntem vestiţi pentru ospitalitatea noastră. Am primit un milion şi jumătate de refugiaţi. Şi pe voi. Ştiu exact cine sunteţi, dar pentru mine şi pentru colegii mei sunteţi ceea ce arată actele emise de America, o ţară neutră, cu filme şi ţigări bune. Sunteți cetățeni americani. Uite ce este, Cristescu avea acest tic verbal, ştiu că deţineţi o informaţie capitală. Noi ne ocupăm cu informaţiile, nu omorâm, nu torturăm pe nimeni. Dacă îmi spuneţi informaţia respectivă, chem o maşină de piaţă (aşa se chemau taxiurile pe atunci) să vă ducă în port. Cei doi se uită unul la altul şi Grigori Labalski începe să vorbească. Douăzeci de secunde. Cristescu parcă a primi un pumn în stomac. Se aşează pe un scaun şi îşi aprinde o ţigare. „Mareşalului nu o să-i placă deloc!” spune, ca pentru el. „Mulţumesc, domnilor, este evident o confuzie şi paşapoartele sunt în ordine.” Deschide uşa şi spune santinelei, în civil, dar cu pistolul-mitralieră MP 40 în mâini: „Jeane, cheamă o maşină să-i ducă pe americanii ăştia în port!”

Cei doi ajung cu bine în port şi se grăbesc să se urce pe pasarela care îi ducea pe vas. Când, din ceaţă, se aude o voce: „Wer ist Herr Labalski?” (Cine este domnul Labalski?) Micul om de prisos, „lişnâi celovek” are momentul lui de eroism. Coboară cu un pas şi strigă: „Ich bin!” (Eu sunt!) Îi răspunde o rafală de Schmeisser şi Paul cade secerat. Grigori se aplecă, îl ia pe Paul în braţe şi urcă pe vasul, care în acelaşi moment aruncă parâmele şi se pregăteşte de ieşirea din port. Paul încetează din viaţă în aceiaşi seară, nu înainte de a-l pune pe Grigori să jure pe tot şi toate că va avea grijă de Colette şi că nu o v-a părăsi, niciodată. „Oricum, situaţia asta nu putea să dureze o veşnicie. Ştii, îi spune omul de prisos, Colette este însărcinată. Cu noi doi!” Şi zâmbeşte - cu acel zâmbet întipărit de moarte pe figură, probabil că a ajuns la Porţile Paradisului, aşa cum se spune în Tora.

O lună mai târziu, în martie 1941, Paul Labalski stă în faţa lui „M” şi îi spune că informaţia costă zece milioane de £. Este preţul vieţii prietenului meu şi al multora care s-au sacrificat pentru această informaţie. Bun, îi replică „M”, este război şi în război mor oameni. Pot să-ţi ofer doar 250.000 de £, ca de obicei. Sunt american şi paşaportul meu dovedeşte acest lucru, aşa că nu sunt în război şi nu am nicio obligaţie faţă de nimeni. Un milion pentru mine şi un milion pentru văduva lui Paul Holtrof, supralicitează Grigori. Spune-mi ceva, ca să văd dacă face banii, oftează „M”, şeful MI6. Grigori vorbeşte zece secunde. „M” se aşează la biroul lui şi îşi aprinde pipa. „Primului ministru nu o să-i placă deloc!” Apoi continuă: „Bine, o să-ţi dau două milioane de £ pentru restul informaţiei, face fiecare liră, dar să dispari imeditat ce ai scos banii de la bancă.”

Ceea ce, cei doi, Colette şi Grigori, au făcut imediat. Nimeni nu a mai a auzit de ei, niciodată. Aveau prea mulţi bani şi de oamenii de calitate cu adevărat bogaţi, nu se ştie niciodată, nimic.

Ce conţinea informaţia pentru care zgârciţii britanici au plătit două milioane de lire sterline? Ca să vă spun, aveţi zece milioane de lire sterline, suma din 1941, reactualizată? Încă o întrebare bună!

Este luni, vă las să vă gândiţi dacă banii chiar merită să fie câştigaţi oricum, chiar cu preţul vieţii prietenului, bun, atunci era război, dar era o stare de panică și teroare asemănătoare cu cea de astăzi. Și în astfel de ocazii unii devin eroi, alții, marea majoritate a gândacilor de bucătărie scot ce este mai rău în ei. Gândiți-vă până mâine, când o să găsesc, poate, o altă poveste fabuloasă, dar adevărată, pe care să vă fac părtaşi, deoarece, nu-i aşa, mâine, este, în definitiv, o altă zi!

NOTĂ Mulți dintre domniile voastre mă întreabă ce am văzut sâmbătă noptea în Țara Luanei. Păi, dacă m-au chemat noaptea, ce să văd? Niște LUMINI, în munți! O să vă povestesc altă dată, sau niciodată!

HOROSCOP 18 mai 2020

BERBEC Accepţi situaţia aşa cum este, iei lucrurile aşa cum vin! Dai dovadă de un realism şi un simţ practic exemplare. Astăzi trebuie să te menajezi un pic mai mult, mai ales evită efortul fizic. Rezervă ziua, în zona sau domeniul în care ai decizie, numai activităţilor de rutină. Astăzi nu este indicat să începi noi afaceri, sau noi relaţii. De asemenea nu este bine să pleci în călătorie. Stai acasă, sau în programul tău de stare de alertă, nu exagera cu nimic, zâmbește și gândește-te la lucruri frumoase!

TAUR Astăzi, de luni, pe planul relaţiilor umane, e timpul unor clarificări. Pune lucrurile la punct, înainte să-ţi scape de sub control! Păstrează ziua în limite normale. Nu te lăsa sedus de promisiuni! Viziunea, filozofia ta de viaţă, conservatoare adesea, doar eşti un semn de pământ, este astăzi apreciată atât la birou, la serviciu, sau unde îţi desfăşori activitatea, fie acasă. Oamenii au din ce in ce mai multă nevoie de lucruri şi idei concrete, stabile, de repere fixe pe care să se sprijine în haosul acesta care ne înconjoară. O după-amiază activă, după o dimineaţă incertă şi obositoare. Astăzi, nu lua şi nu da bani cu împrumut. Evită băncile!

GEMENI După serviciu, trebuie să rezolvi unele probleme urgente, treburi de luni, cum ar fi cumpărăturile pe care ai uitat să le faci, sau de completare, după consumul din weekend. Nu uita de cafea! Eşti, din punct de vedere emoţional, sensibil. Fii atent la promisiunile care le faci, nu da speranţe inutile. Zi favorabilă călătoriilor, mai ales cele scurte. Ai şansa, modalitate şi oportunitatea să faci noi cunoştiinţe profitabile în domeniul tău de activitate. Rigoarea logică şi tenacitatea de care rareori dai dovadă, totuşi, astăzi, te ajută să convingi. Dinamica procesului pe care îl desfăşori te poate scoate uşor din domeniile în care eşti stăpân. Evită să derapezi, ca să nu fi ridicol.

RAC Eşti invidiat de colegi geloşi pe succesele tale. Nu le da prilejul să comploteze împotriva ta. Ia-le ceva bun de mâncare. Rahat turcesc, ca o aluzie la ce nu trebuie să mănânce, la figurat! Dacă ai hotărât ceva, porneşte cu încredere şi speranţă, sorţii iţi sunt favorabili, chiar dacă soluţia pare riscantă. O zi socială până la capăt. Discuții și convorbiri, dar până la sfârşitul zilei vei realiza că nu ai pierdut-o degeaba. Mănâncă sănătos, mănâncă natural – nu uita de miere, iaurt şi seminţe – cele trei coloane ale vieţii lungi, după cum se spune în Tibet. Evită să te enervezi din lucruri de nimic, fii constructiv în tot ce faci. Nu lua hotărâri când eşti iritat – mai bine lasă lucrurile să se rezolve singure!

LEU O zi care pare plăcută. Ritmul se accelerează şi tu nu te mai simţi foarte confortabil. Te gândeşti la lucrurile importante pentru tine şi cauţi soluţii. Atenţie, nu lua riscuri inutile! O dimineaţă foarte dinamică, cu multe evenimente, convorbiri în care se pot finaliza vechi proiecte şi idei. Trebui să-ţi temperezi gama simţămintelor pentru că eşti într-o perioadă de hipersensibilitate. Stelele spun că variaţiile bruşte de presiune, temperatură şi umiditate sunt duşmanii tăi cei mai mari. După tine însuţi, bineînţeles, care fumezi cam mult şi nu te odihneşti suficient – ba, în ultimul timp te şi enervezi aiurea. Gata cu imprudenţele!

FECIOARĂ Concentrează-te pe fluxul principal, pe obiectivul tău strategic. Trebuie să decizi dacă este vorba de carieră, sau de dragoste. Nu poţi să amesteci lucrurile, trebuie să existe o ierarhie! Nimic foarte neplăcut sau nimic foarte rău. Toţi ai tăi sunt bine şi după horoscopul tău vei avea numai motive de bucurie şi mândrie. Dar imaginaţia ta nu poate fi strunită aşa de uşor pentru că este ca un incendiu în savană. Trebuie să fii liniştit şi calm cu toate că stelele şi mai ales Luna te împung ca să-ţi mărească stresul cotidian. Energia negativă trebuie arsă. Sala, sauna, poate o fugă în parc, dar şi ceaiuri liniştitoare (neapărat plante din România). Poartă numai bumbac şi in şi lasă o perioadă, poate definitiv, materialele sintetice.

BALANŢĂ Ai o zi în care devii mai obiectiv, vezi lucrurile, situaţiile în perspectivă. Pentru că nu te mai implici emoţional, nici nu mai suferi, nu te enervezi. Asta se numeşte profesionalism! Trebuie să fi mai vigilent şi mai pe fază decât de obicei ca să eviţi o pierdere. Aspectele negative sunt în casa banilor şi a proprietăţilor şi în cea a prietenilor şi a relaţiilor sociale – aşa că trebuie să-ţi îndrepţi atenţia şi să-ţi pui abilităţile la maximum pe aceste domenii. Pe de altă parte ai posibilitatea să te relaxezi şi să te odihneşti, să te simţi bine. Dar şi mai dificil şi încăpăţânat! Este un timp excelent să dai dovadă că banul nu conteză când este vorba să te simţi bine – să cânți, să asculți muzică bună, să faci masaj cu ulei de cocos, să dansezi la lumina lumânărilor şi să mănânci bine, dar nu mult!

SCORPION Trăirile tale, gândurile, nu te lăsă să te relaxezi. Fă puţin sport în parc, du-te la masaj, ca să “arzi” principiile negative. Poate ai timp şi pentru cumpărăturile de completare, de luni! Afacerile obişnuite, de rutină, sunt avantajate. Ascultă şi ia aminte. Fii precis, concis şi eficient. Evită discuţiile cu anturajul apropiat despre viitor. Carpe Diem! Nu uita că viitorul şi trecutul sunt categorii filozofice – trăim tot timpul în prezent. Atenţie la o posibilă dispută în familie sau în anturaj cu partenerii sau colegii. Dacă lucrurile se înfierbântă, poţi invoca o durere de măsele sau o întâlnire extrem de importantă - nu lăsa ca situaţia să se deterioreze – amână tot ce nu poţi stăpâni!

SĂGETĂTOR Reuşeşti, bravo ţie, să gestionezi eficient perioadele de stres, să nu te enervezi. Stabileşti o listă de priorităţi şi încerci să urmezi foaia de parcurs. Aşa fac oamenii de succes! Astăzi continuă, pe alt registru, disponibilitatea ta pentru comunicare si usurinţa transpunerii în vorbe a unor trairi. Emoţional, simţi instinctiv dorinţa să fi cât mai mult în prezenţa celor la care ţii cu adevărat şi care îţi simt căldura sufletească şi îţi răspund pe măsură la gesturile tale tandre şi semnele tale de consideraţie. Pe de altă parte simţi o mişcare centrifugă de izolare, mai ales în a doua parte a zilei, pe seară, o nevoie de singurătate şi solitudine în care vântul pustiului să-ţi vindece rănile sufleteşti. Cele două tendinţe sunt în echilibru dinamic şi de aceea probabil că vei trece succesiv prin stări similare cu cele descrise. Trece!

CAPRICORN Se poate spune că e o zi fără griji. Te simţi în relativă siguranţă, calm şi motivat şi acest lucru este productiv. Dar, pot exista unele tensiuni în sfera relaţiilor sentimentale, atenţie! Rememorează visurile din adolescenţă! Îţi mai aduci aminte? Concesiile trebuie să le faci faţă de tine, chiar faţă de tine! Uită un pic de convenţiile sociale, de obligaţii şi de vorbe. Confiscat de toate aceste acte reflexe ai uitat tocmai de tine. Ai impresia că ceea ce faci tu hotărăşti? Oare? Nu eşti cumva marioneta momentului? Nu faci cumva ceea ce trebuie să faci? Ai uitat de tine, dragă prietene şi stelele sancţioneză acest lucru. Acum că ţi-am adus aminte că exişti, poţi începe cu adevărat să trăieşti din plin. Succes!

VĂRSĂTOR Eşti ocupat până peste cap! Astăzi, parcă mai mult decât de obicei, poate unde este luni şi începi săptămâna mai greu. Concentrează-te pe problemele urgente, cauzatoare de pierderi de bani! Ai o mare capacitate de concentrare a atenţiei, dar pe termen scurt. Deci, poţi să speri astăzi în rezolvarea favorabilă a problemelor tale tactice, fie profesionale, fie sentimentale. Cruţă-ţi forţele, nu intra la uzură nici fizică şi nici mentală. Eforturile pe care le faci, din ambiţie şi mândrie te sleiesc de putere şi te fac vulnerabil(ă). Totuşi, planeta Venus, la unusprezece grade în Rac, poate să iţi aducă o oportunitate neşteptată. Care prilej trebuie analizat pe îndelete - nu te repezi, ca de obicei. Nu te grăbi, dar nici nu refuza!

PEŞTI Lucrurile se precipită la serviciu. Trebuie să dai un răspuns. Sfătuieşte-te cu cei care contează pentru tine. Stabiliţi o strategie de comun acord. Oricum, nu depind multe de tine! Fie că vrei, fie că nu, fie că ştii, fie că nu, eşti - fie în centrul unor probleme şi situaţii importante şi „interesante”, fie până la urmă totul este lăsat în coadă de peşte şi amânat, cum se face de obicei prin Balcani. Teoretic, rezolvarea acestor probleme se face prin logică carteziană şi judecată rece şi profesională şi mai puţin prin jocul întâmplării, spune Luna în aspecte disarmonice. Pe de altă parte, indiferent de jocurile Destinului, trebuie să ai în vedere propriile interese şi strategiile pe termen lung.