Nu suntem mai breji ca Adam. RELIGIE

„Luni începe Postul Paștilor. După o săptămână în care ne-am înfrânat de la carne (încălzire pentru Marele Urcuș), Biserica a rânduit ca această duminică, a Lăsatului Sec de Brânză, să fie dedicată Izgonirii lui Adam din Rai.

Așa cum Salvamontul amplasează la poalele muntelui o plăcuță cu principalele informații despre traseu, la fel, rememorarea figurii lui Adam are rolul de a pregăti și ghida „drumețul creștin” pe cărările abrupte ale postului.

Când a creat Omul, Dumnezeu nu a făcut un robot sau un sclav, ci o ființă liberă. „Din construcție”, Omul a fost dotat cu o libertate totală și necondiționată. Inclusiv de a-și urî Creatorul, dacă așa consideră de cuviință; inclusiv de a nu crede în El! (N. Steinhardt îl citează insistent pe Kirkegaard, care susține că opusul Păcatului nu este virtutea, ci Libertatea.) Ispitit de diavol, Adam a ales să-și sfideze Creatorul, săvârșind un triplu păcat: neascultare, lăcomie și mândria de a dori să fie asemenea lui Dumnezeu.

Însă mândria a fost păcatul fatal. Dacă Adam, cuprins de remușcări și, în ultimă instanță, de iubire față de Părintele său pe care L-a înșelat, ar fi căzut în lacrimi la picioarele Acestuia, își imaginează cineva că nu ar fi fost iertat? Că Tatăl nu l-ar fi ridicat, redându- i Raiul înapoi? Atunci, Iisus nu ar fi rostit pilda Fiului Risipitor. Însă Adam a mers cu orgoliul până la capăt, alegând surghiunul, în locul pocăinței.

De pe urma acestui triplu păcat, trage și astăzi Omenirea. Iar acest triplu păcat ne străduim noi să-l răscumpărăm prin post, într-o încercare de a ne împăca cu Dumnezeu, de a ne întoarce la Creatorul nostru și la acel loc minunat, pregătit pentru noi de la Facerea lumii. De aceea, postul înseamnă Întoarcere și Urcare, simultan. Dar, atenție: nu suntem mai breji decât Adam! Acesta este „prototipul fiecăruia dintre noi, așa încât repetăm, sub o formă sau alta, istoria căderii lui”, arată părintele Vasile Gordon.

Alt fel zis, „Toți suntem Adam!” La fel de păcătoși ca el, dar și la fel de liberi de a cădea, fie și cu o întârziere de milenii, la picioarele Tatălui.