S-a declanşat un val de indignare la adresa judecătorilor de la Curtea Constituţională, acuzaţi că sunt de partea Mafiei pentru că n-au decis că primarii se aleg în două tururi.
Atacul nu vine dinspre Antena 3, ci dinspre oameni care, în vara lui 2012, preamăreau rolul acestei curţi în blocarea loviturii de stat. Nu aştept prea multă consecvenţă de la persoane care, nu mai departe de acum câteva luni, îl vedeau pe Daniel Morar preşedintele României. Dar este penibil să cerem judecătorilor de la CCR să ne salveze de la previzibilul dezastru de la alegerile din 5 iunie. Spun „dezastru” pentru că, aşa cum arată acum sondajele, candidaţi cu dosare penale serioase, cu acuzaţii solide de corupţie, au mari şanse să fie realeşi. PSD are perspectiva să câştige Primăria Bucureştiului, plus cele şase sectoare, fapt fără precedent. Dar, cred eu, opţiuni bune sunt, şi nu una, ci mai multe, cel puţin în Capitală. Nu este rolul meu să indic oameni sau partide care trebuie votate, dar până şi în nefericitul sector 4, în care locuiesc, a apărut, până la urmă, un candidat decent.
Aş vrea să fac însă, înainte de a continua, un scurt istoric al alegerilor întrun singur tur. Prevederea a fost introdusă într-un proiect iniţiat – să nu vă miraţi – de parlamentari PDL şi PSD. Aceste partide şi-au făcut, la acel moment, calculul că au cei mai mulţi primari în funcţie şi în acest fel îşi vor conserva poziţiile. Ulterior, legea a fost votată de către parlamentarii PDL, UNPR şi UDMR. Democrat-liberalii lui Boc se temeau că în turul doi vor fi izolaţi de alianţele PSD-PNL, care se prefigurau. Preşedintele Traian Băsescu a semnat legea 129/ 2011 fără nici un fel de obiecţii, deşi putea să o trimită la CCR sau să o respingă. Patru ani mai târziu, având în minte exact aceleaşi calcule electorale, PSD şi PNL au menţinut prevederea privind alegerile într-un tur în noua lege a alegerilor locale. Şi preşedintele Iohannis a semnat-o fără obiecţii. Liberalii şiau făcut un calcul prost: credeau că, duşi în spate de şeful statului, vor bate PSD-ul. Nici vorbă. Iohannis se duce la vale, iar liberalii odată cu el. Când, în vara lui 2015, societea civilă şi presa le-a spus că alegerile într-un tur riscă să-i lipsească de reprezentativitate pe primari, i-au ignorat. S-au trezit prin iarnă că riscă un dezastru, care va avea efecte în cascadă asupra alegerilor parlamentare. Între timp, situaţia a devenit şi mai rea pentru că guvernul Cioloş a eşuat în două chestiuni simbolice pentru cei care au ieşit în stradă în noiembrie 2015: nu s-a atins de sistemul care a dus la intervenţia dezastruoasă de la Colectiv şi nu i-a sancţionat pe demnitarii acuzaţi că şi-au plagiat doctoratele. Acest eşec este decontat de liberali, nu de PSD, care îşi are agenţii de influenţă strecuraţi în Guvern.
Pe acest fond, au scos capul toţi cei alungaţi de protestele post-Colectiv, iar PSD pur şi simplu a aruncat la coşul de gunoi aşa-numitele „principii de integritate”. Nu că ar fi crezut în ele vreodată. În fond, PSD e pragmatic: dacă îi scoate din joc pe primarii cu dosare, înseamnă că va primi mai multe voturi? Nici o şansă. Dimpotrivă.
Deci, nu trebuie să înjurăm Curtea Constituţională dacă noi, alegătorii, nu suntem în stare să găsim nişte candidaţi decenţi şi să-i impunem. Sigur că era mai bine dacă aveam, ca în Franţa, şansa unui tur doi, în care să se formeze coaliţii locale împotriva puşcăriabililor, indiferent de partidul din care fac parte. Dar nu sunt convins că asta s-ar fi întâmplat în România. Blatul PNL-PSD de la sectorul 3, supervizat de Alina Gorghiu, este exemplar. Eu cred că Robert Negoiţă ar câştiga şi dacă ar intra în turul doi, pentru că, subteran, l-ar susţine structurile liberale din acel sector, structuri care ani întregi i-au mâncat din palmă. Iar dacă primăriile vor intra pe mâna unor puşcăriabili, iar aceştia, la rândul lor, vor împinge în viitorul Legislativ nişte personaje care vor face simpatică actuala adunătură din Parlament probabil că societatea va trage concluziile necesare. Unii, mulţi, vor pleca din ţară. Cei rămaşi vor avea timp, până prin 2019, să se gândească ce-i de făcut şi, poate, să se organizeze, în sfârşit...
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor