Ideea guvernanților francezi de a lansa arhitecților întrebarea „dacă ar trebui să recreăm turnul chiar așa cum a fost conceput... sau dacă, așa cum se întâmplă adesea în evoluția patrimoniului, ar trebui să înzestrăm Notre-Dame cu o nouă coroană?“ , scoate la iveală cumplita ură la adresa creștinismului care bântuie Europa.
Credeați că le-ați auzit pe toate? Că nimic nu vă mai poate surprinde? Ei bine, minaretul, turnul de sticlă și metal și celelalte idei halucinante cu care starurile arhitecturii vor să-și pună semnătura (sau blasfemia) pe Notre Dame nu sunt nimic față de ideea unui atelier de arhitectură din capitala Suediei. Deși concursul internațional nu a fost încă lansat, reprezentanții celei mai „egalitare” țări de pe glob au venit cu ideea de a transforma catedrala într-un loc de recreere. Adică să pună omul și plăcerile lui deasupra lui Dumnezeu.
Firma Ulf Mejergren Architects (UMA) din Stockholm vrea, nici mai mult, nici mai puțin, decât să acopere întregul acoperiș al Catedralei Notre Dame cu o piscină uriașă. Explicațiile pentru această propunere delirantă sunt pe măsură. Arhitecții iconoclaști spun că ideea lor este să transforme întregul acoperiș într-un „un spațiu meditativ nou care oferă vederi incomparabile asupra Parisului”. (...) „Elementul pe care îl adăugăm este o experiență spațială complementară clădirii care va corespunde fricii față de interiorul mare: un spațiu pentru reflecție și auto-reflecție”, susține UMA în descrierea proiectului său.
„Săgeata adispărut, dar cele douăsprezece statui ale apostolilor, care au fost acoperite în timpul restaurării și au reușit să scape de foc, sunt acum pe acoperiș, ca gardieni în jurul unui mare bazin public care ocupă întregul acoperiș”. Finalul este apocaliptic. Studioul de arhitectură consideră că monunmentul nu poate fi „o insulă izolată” și spun că aceasta ar rebui să se integreze și mai mult țesăturii urbane după tragicul incendiu.
Eu nu pot să nu mă întreb de ce arhitecții nu vorbesc direct despre o mare piscină pentru nudiști sau chiar pentru orgii la care să poată participa toate minoritățile oprimate. În cazul acesta, catedrala chiar s-ar integra nu numai în dinamica orașului, ci și în absolutul progresist Unde mai pui că vechile ziduri n-ar putea suporta niciodată greutatea a zeci, poate sute de tone de apă și ciment. Dar poate chiar asta e ideea. În Franța post-creștină orice e posibil. Și nici n-ar trebui să ne mai mirăm foarte tare/Mutatis mutandis, planurile pe care Macron și acoliții săi le urzesc pentru catedrală se regăsesc și în viitorul progresist pe care Papa Francisc îl visează pentru întrega Biserică Catolică.