Odată cu rapida implementare globală a internetului şi a mijloacelor de comunicaţii mobile, au luat naştere şi aşa-numitele reţele de socializare online, printre care, cele mai cunoscute la noi sunt Facebook şi Twitter.
Reţelele de socializare prezintă o mare atractivitate pentru majoritatea internauţilor, de la copii şi tineret, inclusiv la adulţi de orice vârstă. Astfel că acum absolut oricine are acces imediat la orice reţea de socializare online, pentru a-şi crea complet gratuit un cont de utilizator.
Uşurinţa de a penetra mediul virtual în eventualitatea creării de prozeliţi mai tineri, care „socializează” pe aceste reţele, mai cu seamă prin intermediul smartphone-urilor, nu scapă intenţiilor unor obscuri nostalgici ai regimului opresiv de dinainte de 1990, care se folosesc abil de posibilităţile oferite gratis. Ei pot fi umile rămăşiţe ale unor mărunţi profitori din eşaloanele inferioare ale vechiului regim, care încă mai tânjesc după ceea ce nu mai pot obţine acum, ca odinioară. Ori sunt doar simpli naivi facebook- işti din ultime generaţii, care, după părerea lor, se consideră nerealizaţi conform aspiraţiilor şi care, creduli, preiau perversele postări tendenţioase, redistribuindu- le în spaţiul virtual.
Prin faptul că imaginile foto şi montajele foto-video, însoţite de texte, au un impact direct şi mult mai puternic asupra privitorilor, decât simpla citire a unor articole, aşa s-ar putea explica opţiunea postărilor nostalgice pe Facebook, ale unor anumiţi utilizatori ai retelei. Aceştia prezintă imagini edulcorate, amintind de vechile gazete de perete sau de bombastica vechilor jurnale de actualităţi din cinematografe ori ale unicului canal tv oficial al vremii, ca să deplângă starea actuală a României care, chipurile, nu near mai aparţine, devenind o aşazisă biată colonie vândută capitaliştilor străini veroşi. În lipsa fostelor combinate industriale, devenite azi ruine, unde, conform bancului timpului, unii se prefăceau că muncesc şi alţii că-i plătesc, astăzi, doar vizităm supermarket- uri şi mall-uri strălucitoare, dar prea scumpe, încât bietul bugetar român de rând, văduvit pare-se şi de memorie (să fi uitat, atât de repede, de foamea, frigul şi întunericul suferite?!), s-ar alege doar cu privirea. Ca atare, postacii nostalgici concluzionează că numai vitregele condiţii actuale de viaţă au generat părăsirea ţării de circa patru milioane de cetăţeni români, în căutarea unei lumi mai bune. Cum naiba - te poţi gândi - tocmai către oneroşii capitalişti occidentali şi americani au hotărât bieţii românaşi să se îndrepte? Fariseii perverşi omit intenţionat să ne spună un adevăr dureros: dacă, prin absurd, înainte de 1989 s-ar fi deschis graniţele ţării, atunci ar fi părăsit buluc ţara mai mult de patru milioane de români, „călcându-se-n picioare”. Doar unii temerari au reuşit atunci s-o facă, oricum aventuros, iar alţii au ajuns în puşcării sau în cimitire.