Se îngroașă gluma cu noua conductă Nord Stream 2, cea care unește Rusia de Germania pe fundul Mării Baltice și care e menită să aducă gaz ieftin în Europa.
Aici controversele sunt tot mai acute, și ele pleacă de la respingerea obiecției unui număr de 12 state membre în fața unui asemenea proiect și continuă prin dezbaterea privind dependența crescută a Europei de gazul rusesc. Practic, prin Nord Stream 2, Rusia priponește Europa definitiv, în dependență absolută față de gazul său.
Dezbaterea e foarte complexă și a fost relansată de recenta vizită la Varșovia a Secretarului de Stat al SUA, Rex Tillerson, cel care a susținut poziția Poloniei și care a declarat că proiectul Nord Stream 2 este o ameninţare pentru securitatea energetică a Europei.
În afară de dependența Europei, proiectul va aduce venituri suplimentare unei Rusii sub sancțiuni, agresivă și militarizată, în plin avânt de reînarmare, dar va crea și probleme majore Ucrainei, pe care o va readuce în siajul Moscovei, odată ce acțiunea din noul proiect va distruge instrumentul de negociere a tranzitului gazului rus prin Ucraina și va lăsa bugetul ucrainean fără 2-3% din PIB, în momentul în care Ucraina asigură apărarea Europei de invazia rusă, la linia de contact din Donbas.
Proiectul și disputa reînvie vechile rivalități și teme geopolitice între alianța germano-rusă și subminarea statelor din regiunea Intermarium (între frontierele Germaniei și Rusiei), dar și lumea anglo-americană. Proiectul consolidează eurasiatismul lui Dughin și din doctrina oficială a lui Putin, de dominație de către Rusia a „peninsulei Europa”, și slăbește fundamental trans-atlanticismul Occidental.
În plus, creează instrumente Rusiei pentru scindarea Occidentului pe linia Atlanticului, pentru crearea și accentuarea faliilor în Europa unită, și permite consolidarea dominației față de vecinătatea apropiată, refondând politicile de Mare Putere și pe cea a sferelor de influență ale Rusiei, în accepțiunea criticilor.
Pe de altă parte, noul proiect reaprinde și alte temeri generale ale euroscepticilor: intrarea în Germania și Austria a gazului ieftin rusesc creează o discrepanță majoră în competiția produselor între aceste state și cele nou intrate în UE, deja subiect al diferențelor de productivitate și tehnologie.
Aici problema majoră o reprezintă faptul că produsele realizate pe baza gazului ieftin domină piața unică europeană, în fața celor produse în Est, de exemplu, cu costuri pentru gaz net superioare, nu rareori, în trecut, chiar duble. O critică veche la nivel european legată de piața incorectă a energiei și gazului.
Firește că dezbaterea comportă multe aspecte, evident și pe cele contrare. Rusia acuză SUA de creare de blocaje pentru a introduce pe piața europeană gazul său de șist adus sub formă de gaz lichefiat, mai scump decât cel provenit din Rusia. Apoi investițiile ruse în gazoducte – Nord Stream 2, Turkish Stream sau Puterea Siberiei către China - ridică semne de întrebare asupra surselor de gaz ale Rusiei pentru aprovizionarea tuturor acestora, în caz contrar, eventuala competiție la furnizorul unic urmând să ducă la prețuri mult mai mari.
În 2020, exporturile Gazprom către Europa sunt preconizate la 188 miliarde de metri cubi, un nou nivel record. Interesul pentru Nord Stream 2 este vast, fiind implicate firmele germane Uniper și Wintershall, firma austriacă OMV, cea anglo-olandeză Shell și cea franceză Engie, alături de Gazprom. De partea cealaltă, au fost ignorate interesele statelor Nordice, ale celor baltice și ale celor din Estul Europei, dar și interesul american și al statelor partenere, în primul rând Ucraina. De aici și acuzația că Germania, în primul rând, UE în al doilea rând, la nivelul Comisiei Europene, au abordat proiectul Nord Stream 2 de pe pozițiile doctrine Russia first!, adică acordând preeminență interesului relațiilor cu Rusia față de relațiile cu statele membre UE și cu cele occidentale și partenere, ce îmbrățișează aceleași valori. Încheierea trazitului prin Ucraina înseamnă o pierdere de 2 miliarde de dolari pe an, adică 2-3 % din PIB, cum spuneam, iar prețurile gazului pentru Ucraina cresc dramatic dacă Kievul e împins să refacă contractele cu Gazprom, fără a avea instrumentul negocierii în paralel a tranzitului. Nu-i mai puțin adevărat că nici Ucraina nu a oferit varianta cea mai transparentă a formulelor și costurilor de tranzit, cea mai previzibilă și sustenabilă formulă de tranzit pentru consumatorii europeni, care să facă inutil Nord Stream 2.
Din contra, prețurile de tranzit prin sistemul terestru ucrainean sunt mai mari decât ale Nord Stream 2, iar refacerea sistemului de conducte intern din Ucraina și a infrastructurii în domeniu nu a avansat suficient de repede și credibil pentru eficiența acestui transport în viitor. O întârziere cauzată și de război, dar și de lipsa reformelor, ca și de preocuparea excesivă pe gestionarea profiturilor din tranzit, un tranzit ce amenință să dispară definitiv odată cu lansarea Nord Stream 2.