Marți, cei circa 6 milioane de electori ai Israelului vor vota în alegeri generale anticipate pentru cele 120 de locuri în Knesset, în alegeri cu relevanță majoră pentru Israel, dar în primul rând pentru premierul Benjamin Netanyahu.
Mai mult, alegerile par să fie numai despre Netanyahu, despre menținerea sa ca prim ministru – al cincilea mandat și perspectiva de a fi cel mai longeviv premier, luându-i locul în clasament chiar lui David Ben Gurion – sau eliminarea sa și a coaliției cea mai de dreapta a unui guvern israelian de la conducerea statului. Mai mult, alegerile vin într-un moment ciudat, în care premierul Netanyahu a fost pus în luna februarie sub acuzare pentru un caz de luare de mită și două cazuri de fraudă și abuz de încredere. Procurorul general a anunțat anchetarea pentru corupție în schimbul de contracte lucrative versus favoruri și acoperire mediatică favorabilă, când un nou scandal a apărut legat de vânzarea secretă a unor submarine avansate către Egipt, despre care premierul a mințit.
Bătălia electorală a fost urâtă și murdară, fără nici o confruntare între principalii candidați, fără măcar un interviu relevant pentru opțiuni politice pe o direcție sau alta a celor cu pretenții de a prelua guvernarea în noul mandat. Ba chiar și manifestațiile publice de campanie au fost înlocuite cu postări în rețelele sociale. Ceea ce nu a făcut bătălia mai simplă, din contra: pentru prima oară după ceva timp, Benjamin Netanyahu are cu adevărat un rival pe măsură, pe Benny Gantz, președintele partidului Alb-Albastru, un fost șef de stat major general al Armatei Israelului.
Alegerile din Israel sunt în regim proporțional, și numeroase partide se lansează în cursă. 14 partide principale și alți candidați luptă să treacă, singure sau în formule de alianță, pragul de 3,25%. Iar coalițiile mozaic care se formează determină candidatul de premier – ales dintre șefii partidelor cu cele mai mari procente în alegeri, deci cu cei mai mulți parlamentari – desemnat de către partidele ce au intrat în Parlament. Iar președintele Reuven Rivlin desemnează pe cel care are cele mai mari șanse să alcătuiască o coaliție. În cazuri în care unele partide au doar un parlamentar, coalițiile mozaic sunt foarte greu de constituit, deși suficient de stabile, în ultima vreme.
Și astăzi bătălia se dă în termenii competiției între personalități capabile să răspundă convenabil, credibil și legitim temerilor de securitate ale votanților israelieni. E motivul pentru care astăzi Benjamin Netanyahu are un adevărat rival în Benny Gantz, flancat de alți doi șefi de stat major, Moshe Yaalon și Gabi Ashkenazi, cu care a format partidul în februarie, la care s-a adăugat alianța cu Yair Lapid, fost ministru de Finanțe, boxer profesionist și om de televiziune popular în Israel, cu care Gantz a anunțat că va împărți mandatul de premier, după primii doi ani și jumătate Lapid urmând să preia mandatul. Față de megalomania, aroganța și dorința lui Netanyahu de a rămâne la putere – și din cauza problemelor majore cu justiția, el devenind primul premier al Israelului în funcție anchetat penal, dacă va câștiga alegerile – perspectiva împărțirii mandatului și prezența figurilor reprezentative multiple în partidul centrist Alb-Albastru crează avantaje multiple.
De altfel, campania a avut cele mai acute tonuri, din cauza luptei strânse pe care o arată sondajele de opinie. De aici și afirmațiile cele mai controversate vehiculate de liderul partidului de dreapta Likud, Benjamin Netanyahu, ultima vizând ocuparea și recunoașterea teritoriilor coloniilor din Cisiordania ca teritoriu suveran israelian, afirmație lansată vineri. Gantz, pe de altă parte, fost șef de stat major în timpul campaniilor din 2012 și 2014, a forțat imaginea prin video-uri de campanie în care se vedea uciderea de palestimieni și afirmații potrivit cărora Gaza va fi adusă la Epoca de Piatră, ca răspuns la lansările de tiruri cu rachete către Israel, susținere ilustrată cu imagini din campania aeriană din 2014. Netanyahu a promovat pe scară largă recunoașterea de către Donald Trump a capitalei la Ierusalim și suveranitatea asupra Înălțimilor Golan, în timp ce joi a promovat bunele relații cu Vladimir Putin care au adus acasă rămășițele unui soldat israelian mort acum 37 de ani în Liban, pentru ca vineri să lanseze bomba cu suveranitatea asupra coloniilor din Cisiordania.
Deși l-a numit altădată un „excelent ofițer” căruia Israelul îi datorează gratitudine, azi premierul Netanyahu îl atacă pe Benny Ganz acuzându-l că e un „stângist slab”. Gantz l-a contrat adoptând o poziție mai conciliantă, vorbind despre reașezara legii controversate a statului națiune evreu – care notează doar evreii ca populație băștinașă în Israel, ignorându-i pe cei 20% arabi. Apoi a insistat pe corupția, aroganța și auto-suficiența semi-autoritară a lui Netanyahu, dar mai ales pe politica sa de divizare, anunțând că-și dorește reconcilierea între dreapta și stânga, evrei și arabi, credincioși și seculari, muncitori și bogați, periferie și Tel Aviv, cei cu bunicii ce au fugit din teritoriile arabe versus cei cu bunicii pionieri în kibutz-uri. Benny Gantz, fidel politicii centriste pe care o promovează, a lansat politica de vindecare și unitate cu “Israelul înaintea tuturor”.
Chiar dacă întreaga campanie este despre a rămâne cu sau fără Netanyahu, despre Netanyahu versus Gantz, ca de obicei, partidele mici cu puțini parlamentari vor fi cele decisive pentru constituirea majorității, ca și capacitatea de a aglutina această majoritate prin împărțirea avantajoasă și generoasă a mandatelor de miniștri de către viitorul premier desemnat. Dar, în același timp, alegerile sunt și despre un referendum pro și împotriva lui Netanyahu, iar propriile realizări vehiculate în întreaga campanie, dublate de amenințările la adresa securității israelienilor de rând determinate și accentuate de gesturile sale ostantative, cu tiruri venite din teritoriile ocupate, ar putea să joace un rol major împotriva sa în alegeri. Însă o vom afla în timp, procesul de formare a majorității fiind cel mai anevoios și mai dificil, într-o formula democratică ce permite jocuri de negociere pentru fiecare vot.