Într-un dialog legat anul trecut, chiar în ziua în care istoricul împlinea 100 de ani, Neagu Djuvara a oferit amănunte senzaționale din tinerețea sa
Prilejuită de apariția cărții „Jean Pangal. Documente inedite 1932-1942”, Editura RAO, discuția dintre Neagu Djuvara și Bogdan Bucur, sociolog și autor al volumului „Jean Pangal...”, este deosebită prin dezvăluirile pe care le face distinsul istoric. De remarcat că Neagu Djuvara se înrudea, printr-o mătușă din partea tatălui, cu șeful suprem al Masoneriei Române din perioada interbelică. L-am numit aici pe Jean Pangal. Redăm, mai jos, mărturiile uluitoare ale fostului diplomat plecat dintre noi în urmă cu două zile, la vârsta de 101 ani.
„L-am cunoscut pe Jean Pangal, cum i se spunea când eram eu copil - de fapt nu chiar copil, ci un tânăr de 20 de ani - , un tânăr de extremă dreapta, aveam simpatii legionare... Pentru mine, faptul că acest personaj, care era un tip de stânga, un activist - cum să spun? - , mă supăra faptul că o vară a tatălui meu, Angela Djuvara, era măritată cu Jean Pangal. Deci, din cauza opțiunilor mele politice din tinerețe, omul mi-era antipatic. Dar, ulterior, mi-am dat seama că omul a fost patriot în felul lui. El a considerat că viitorul României era atunci legat de Anglia și de Franța, nu de Rusia sau de Germania. Era convins că Masoneria joacă un rol important în relațiile noastre cu Occidentul. Doar că noi, tineretul, eram montați împotriva Masoneriei, îl vedeam drept un trădător de neam. Mie, cu opțiunile mele legionare, mi-era antipatic acest bărbat al mătușii mele, Angela. Pangal era un om de stânga, clar. Eram pe poziții ideologice opuse”, rememora Neagu Djuvara.
A leșinat de foame pe stradă!
„Oricum, l-am cunoscut destul de puțin. El a murit la Paris. Mi-aduc aminte că eu am ajuns la Paris cu puțin timp înainte să moară. Deci, foarte puțin timp am fost în același oraș. L-am văzut o dată, de două ori, la un hotel, nu mai știu cum se chema. Pe urmă, pe văduva lui, tante Angela Pangal, o vară de-a doua de-a lui tata, când am văzut că n-are cu ce să trăiască după moartea bărbatului ei, am susținut-o. Noi, Djuvăreștii, eram și-așa destul de puțini... Țin minte că, într-o zi, a leșinat de foame pe stradă. Mânca doar o felie de șuncă pe zi... Mi-a fost milă de ea și, cum nevastă-mea lucra la Crucea Roșie Franceză, prin nevastă-mea am izbutit un mic miracol: ca ea să fie internată într-o casă de bătrâni susținută de Crucea Roșie și de o societate la care lucra nevastă-mea. A fost o combinație întâmplătoare. Bătrâna văduvă a lui Pangal și-a trăit ultimii ani de viață în condiții foarte plăcute. Chiar mi-a scris, la un moment dat, directoarea casei de bătrâni, spunându-mi că mătușa mea este transfigurată de fericire. Ea, săraca, era surdă, se izolase cumva în lumea ei. Dar în această casă, unde era atât de bine îngrijită - i se făceau unghiile, era vopsită la păr - , s-a simțit din nou o femeie din elita societății. Îmi pare mine că biata tante Angela, în ultimii ei ani de viață, s-a simțit din nou ca o femeie de ambasador”, își amintea profesorul Neagu Djuvara.
Neagu Djuvara și sotia franțuzoaică - France
Masoneria, patriotismul și teama de Rusia
„Masonii au fost patrioți în felul lor. Aveau dreptate când susțineau că viitorul României era legat de Franța, Anglia, SUA și nicidecum cum credeam noi, care mergeam pe mâna Germaniei și împotriva Rusiei. Atunci, cum nu prevedeam viitorul, gândeam nesănătos viitorul României.
Ca tânăr cu simpatii legionare, o rudă de-a mea care să fie de partea republicanilor spanioli, era ceva supărător, contrar opțiunilor mele politice de atunci. Acum, însă, îmi dau seama că Pangal era de partea bună a viitorului țării noastre. Noi, acum, suntem legați de SUA. A devenit o putere copleșitoare, nu se mai poate întâmpla nimic în lume fără acordul lor. Ei sunt stăpânii Globului.
De ce ne este nouă încă frică de Rusia, de Putin? N-are nicio importanță ce face Rusia, dacă România este în termeni buni cu SUA. Ne acoperă umbrela americană în orice împrejurare”, considera Neagu Djuvara.