Numele românului apare în 4 cablograme desecretizate de serviciul secret american. În una dintre ele, din 1949, Djuvara este descris ca un tânăr cu „tendințe legionare”, dar e considerat cea mai de încredere persoană dintre românii aflați în exil în Franța acelor ani.
Dispariția lui Neagu Djuvara și po veștile despre viața sa plină de aventuri m-au făcut să îi caut numele în secțiunea de arhivă a documentelor declasificate ale Agenției Centrale de Informații. Numele „Djuvara” apare de 4 ori, în 4 documente distincte, dar, ca și în cazul politicienilor români care l-au confundat pe aventurierul Neagu cu filosoful Mircea, și în opisul de telegrame, una dintre ele are mențiuni despre Mircea Djuvara.
Celelalte 3 sunt informații culese de agenți despre exilul românesc, în perioada imediat următoare Războiului Mondial, după ce abdicase Regele Mihai și luase și el calea Occidentului.
Fiind vorba de o personalitate care abia s-a stins, nu voi intra în eterna ceartă românească despre meritele sau minusurile unui dispărut cât vestea morții sale e încă proaspătăt și nici nu voi apela la cea mai folosită frază românească: „despre morți numai de bine, dar trebuie să vă spun că...”
Nu, acest material conține doar menționarea a trei adnotări dintr-o arhivă, fără a judeca pe nimeni și nici cu pretenția de a răsturna sau solidifica percepții. Simplul fapt că el reprezenta un subiect de interes pentru aliați acum 70 de ani este o trăsătură unică a acestui personaj!
Spionată, când încă nu exista era spionată
Prima notă este din 30 septembrie 1949 și este trimisă în centrală de rezidența din Karlsruhe, Germania Federală, pe atunci.
Ea conține informațiile „stoarse”( „debriefing” se cheamă operațiunea, în termenii muncii de informații) de la o sursă care era familiarizată cu mișcările exilului românesc și cu încercările acestuia de a se organiza. Disputa era, la acea dată, între două organizații, Comitetul de Asistență a Refugiaților Români, într-o altă notă o vom găsi sub acronimul „CAROM”, și Liga Românilor Liberi.
Ultima era grupată în jurul fostului premier român de după actul de la 23 August 1944, generalul Nicolae Rădescu. Interesant este că nota urmărea implicarea contra-informațiilor franceze în operațiune și fondurile despre care sursa agenților credea că provin de la Ligă. Încă un amănunt, Liga nici nu era înființată în 1949, ea urmând să apară oficial la 27 noiembrie 1950, dar urma lăsată în arhiva de spionaj e clară, Liga ființa deja cu un an înainte.
Disputa dintre organizațiile românilor din exil de după 1947 au făcut obiectul mai multor mărturisiri ale lui Neagu Djuvara, martor al acelor evenimente. În opinia sa, disputele s-au încheiat în 1953, după moartea lui Rădescu, Regele Mihai fiind cel care a pus relativă ordine în Comitetul Național Român, organizația care avea să le adune pe toate celelalte. Oricum, ele și-au pierdut „vioiciunea”, după ce, în 1956, au înțeles, privind soarta Ungariei, că Occidentul nu se va implica în salvarea țărilor aflate sub comunism.
Un salariu bun
Nu aceste organizații fac obiectul materialului, așa că mergem direct la mențiunea despre Neagu Djuvara care, potrivit biografiei, plecase, chiar pe 23 august 1944, spre legația de la Stockholm. Din 1947, era la Paris, împreună cu soția sa. Iată cum îl descrie sursa „debrifată” de agenții americani, Djuvara fiind cuprins pe o listă a personalităților din exil pe care cele două organizații și le disputau:
„Neagu Djuvara. Deși are niște tendințe legionare, el este cel mai serios om și persoana cea mai de încredere dintre personalul LFR (League of Free Romanians/Liga Românilor Liberi n.n). Atât el cât și soția sa sunt angajați de LFR și sunt plătiți cu un salariu de 40.000 de franci pe lună.” Aceste „tendințe legionare”, Djuvara avea să și le recunoască zâmbind într-un interviu acordat, anul trecut, sociologului Bogdan Bucur.
Schimbarea lui Caranfil
A doua telegramă este din 31 iulie 1950 și are ca obiect reorganizarea CAROM. Deși sursele din Germania îl dădeau pe Djuvara ca fiind în solda Ligii, acum el e prezentat ca secretar al Comitetului de Asistență. CAROM intra, potrivit telegramei, în subordinea unui comitet român din SUA, până atunci fiind o organizație cu sediul central în Paris. De asemenea, Nicolae Caranfil a fost înlocuit atunci de diplomatul Raoul Bossy. Despre Neagu Djuvara se spune doar că „a fost menținut în funcția de secretar general al CAROM. A fost diplomat de carieră. A fost secretarul Legației române la Stockholm, între 1944 și 1947.”
La începutul lui iulie 1950...
A treia și ultima cablogramă desecretizată care face referire la Neagu Djuvara este tot din 31 iulie 1950. Ea este parte a unui volum uriaș de note secrete care îl vizau pe Nicolae Rădescu, general urmărit până la moarte, în 1953.
„La începutul lui iulie 1950, domnul Neagu Djuvara, funcționar CAROM, a fost abordat de un tânăr, de aproximativ 30 de ani, care susținea că a plecat din România cu 3 luni în urmă... era consternat de ceea ce văzuse și... ajunsese la Paris via Ungaria, Austria, Germania și Belgia. A cerut ajutor material de la CAROM și dorește să se vadă cu domnul Raoul Bossy și cu generalul Rădescu, ca să le spună care sunt acum condițiile de viață în România.”
Înmormântare cu preoți din 3 confesiuni
Neagu Djuvara a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală, la funeralii participând personalități din lumea culturală și din elita Partidului Național Liberal. Slujba a fost oficiată de un preot greco-catolic, dar, la cererea expresă a lui Djuvara din timpul vieții, la înmormântare au asistat și un preot ortodox și un reprezentant al parohiei comunității catolice franceze din București.