Să recunoaștem: avem o viguroasă propensiune să ratăm ce-i important și să ne pierdem zilele și energia cu prostii. Incapacitatea noastră de a detecta priorități reale ne-a făcut, printre altele, să fim ceea ce sîntem – coada Europei. Să ne gîndim, ce ne-a măcinat pe noi în ultima vreme? Două săptămîni ne-am întrebat dacă Iohannis a fost sau nu la Grivco, acum 5 ani. Acum 5 ani Iohannis a fost candidatul pentru funcția de prim-ministru al grupării politice anti-Băsescu, formată din PSD, PNL și PC.
Voiculescu l-a sprijinit atunci, prin Antena sa, pe Iohannis. Asta se știe deja. E cert. N-a uitat nimeni. Dacă e așa, are vreo importanță dacă Iohannis și Voiculescu s-au întîlnit în parc, la restaurant sau la Grivco? Important e că s-au întîlnit (undeva, oriunde) și au avut un proiect politic comun, public și notoriu. Nimeni nu neagă. Ce relevanță poate avea peisajul în care liderii politici anti-Băsescu de atunci se întîlneau? Erau ei mai mult anti-Băsescu sau mai puțin anti-Băsescu, mai mult sau mai puțin anti-stat de drept dacă se întîlneau la Grivco, la grădina zoologică sau la sediul PNL din Aviatorilor? Era Iohannis mai mult sau mai puțin din ceea ce a fost dacă reuniunile lor politice aveau loc în aer, pe uscat sau sub pămînt, în pădure, la mare sau pe cîmp? N-ai cum să schimbi trecutul. În cv-ul politic al lui Iohannis există anul 2009, cînd echipa politică Geoană-Antonescu, sprijiniți mediatic de Voiculescu, l-au vrut prim-ministru în loc lui Emil Boc. Asta e important. Că se întîlneau pe dreapta sau pe stînga cum intri în București, zău, e cu totul lipsit de importanță. Și totuși, am pierdut săptămîni cu asta. Și n-am aflat nimic, oricum. Iar dacă aflam, ce? Știți că una din definițiile prostiei este să te porți de ca și cum nu ai muri niciodată? Cam așa am eu impresia că ne comportăm cu timpul ce ne este dat.
Apoi, ne-a agitat carnetul de partid al primarilor. Mare problemă pentru partide, dar destul de mică pentru oameni. Avem o lege făcută zob de realitate. Și ce dacă primarii nu pot părăsi partidul în care erau cînd au fost aleși? O mulțime de primari au jucat cu alt partid decît cel pe ale cărui liste au fost aleși, pe față. Pur și simplu nu au mai călcat pe la partidul sub ale cărui culori au cîștigat, nu au mai avut absolut nici o legătură politică cu cei alături de care au făcut campanie electorală, s-au mutat cu totul, ”cu arme și bagaje” cum zic unii, în alt partid și gata. Atîta doar, nu au depus nici o hîrtie cu demisia la partidul pe care, în fapt, l-au părăsit. Legea nu le poate face nimic. După mult-apărata lege anti-migrație, un primar care nu-și dă demisia din partid, dar lucrează fără nici o restricție cu alt partid, e ok. La fel, un primar care a cîștigat independent, dar este total aservit unui partid – bucureșteni, vă spune ceva situația asta? Legea anti-migrație politică este o prostie nu pentru că sensul ei nu e corect, ci pentru că nu are cum să oprească o stare politică de fapt: trecerea primarului la ce partid vrea. Iar aceasta, repet, este o stare de fapt, nu o situație juridică. Că Ponta a suspendat aplicarea ei pentru un timp, da, e un abuz. Dar să nu ne facem iluzii – chiar dacă legea rămînea în vigoare, migrația primarilor se petrecea oricum, doar că nu ”cu acte”. Nu există lege să oprească prostituția! Măcar asta am fi putut învăța din comunism.
Acuma, altă trăznaie, fremătăm de nerăbdare să aflăm dacă vreun candidat la prezidențiale a fost ofițer acoperit al unui serviu românesc de informații. Să zicem că aflăm. Și? Îl va scoate asta din cursă? Se anulează dubla comandă? Nu mi se pare. Simpla informație că un om a fost ofițer sub acoperire nu-l face mai puțin șantajabil decît ar putea fi. Pentru că ceea ce-l doare, de regulă, pe un asemenea om nu este că s-ar putea afla ce a fost, ci să s-ar putea afla ce a făcut în calitatea pe care a avut-o. Iar așa ceva chiar nu se va putea afla vreodată. Să luăm o ipoteză, ca să înțelegem mai bine. Să zicem că se descoperă că a fost ofițer acoperit nimeni altul decît candidatul cu cele mai mari șanse la președinție. Îi micșorează această ”deconspirare” șansele lui? Mărește această ”deconspirare” șansele principalului său contracandidat? Vor fi alegători care pînă la ”deconspirare” l-ar fi votat dar acuma, ”deconspirat”, nu-l mai votează și își schimbă opțiunea, eventual în favoarea opozanților săi? Să fim serioși! Ce i-ar micșora șansele ar fi să aflăm dacă a comis nenorociri în acea calitate. Ar fi el scos de sub ”dubla comandă” dacă s-ar face publică relația lui, prezentă ori trecută, cu anumite structuri de informații? Nu. Pentru că cei care știu ce a comis în calitatea pe care a avut-o îl vor putea șantaja în continuare, de vreme ce noi nu știm. Ca și în cazul primarilor, importantă nu e legitimația din buzunar, ci ceea ce faci de fapt. Cît despre argumentul că trebuie să știm tot adevărul despre candidații la președinție, da. E perfect valabil. Doar că, așa cum ziceam, să știm totul nu înseamnă să știm unde a lucrat, ci ce a făcut acolo unde a lucrat. Iar un exemplu: nu valorează nimic să știm că un candidat a fost avocat, dacă nu știm ce a făcut în dubla calitate de avocat și politician important într-o anumită zonă.
De unde, Dumnezeule, avem acest irepresibil simț de a ne livra pătimaș prostiilor și de a evita cu totul adevăratele probleme? Mîine, despre o problemă adevărată și importantă.
Nota redacţiei: Întrucât apropierea campaniei electorale a transformat secţiunea de comentarii într-o platformă de propagandă politică, forumul va fi blocat până după alegerile prezidenţiale. Cei care doresc să îi transmită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la adresa online@evz.ro. Vă mulţumim pentru înţelegere.