Marţi vor începe lucrările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dincolo de chestiunile bisericeşti la zi vor avea alegeri foarte importante pentru două eparhii istorice ale Bisericii noastre. Doi noi vlădici sunt aşteptaţi să-şi ocupe jilţurile la Timişoara şi Roman. Trebuie semnalat gândirea Prea Fericitului Daniel care a hotărât ca alegerile să aibă loc simultan pentru a elimina o birocraţie nefolositoare. Scaunele de ierarhi trebuie ocupate cât mai repede, evident canonic, iar de Crăciun credincioşii au nevoie de ierarhul lor în eparhie. Să aduci pe vremea asta câinoasă să din toate colţurile ţării peste 40 de episcopi în Postul Crăciunului nu se face…
La Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului lucrurile sunt cât se poate de fireşti, liniare. După 14 ani de rodnică slujire ca arhiereu-vicar, Prea Sfinţitul Ioachim este candidatul cel mai firesc la ocuparea funcţiei de arhiepiscop. Moldovean get-beget. Un om al locurilor, dar şi cu un doctorat strălucit la Paris PS Ioachim este cel mai îndreptăţit candidat. Nu mai pun la socoteală că de peste 10 ani el conduce de facto episcopia, bătrânul Eftimie cel Bun fiind atins de dalbele bătrâneţi.
Fiind o instituţie divin-umană în Biserică se vor organiza alegeri, iar cel de-al doilea candidat la Roman şi Bacău va fi Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanu, episcopul vicar de la Iaşi. Sincer cred că Prea Sfinţitul candidează cu inima îndoită. Unul pentru că ştie că locul i se cuvine de drept Prea Sfinâitului Ioachim iar gîndurile sale sunt indisolubil legate de plaiurile bucovinene, de Suceava, legendara cetate a lui Ştefan cel Mare. Candidează pentru că este călugăr şi ştie să facă ascultare, deşi cred că nici dânsul nu s-ar vota.
Dacă la Roman şi Bacău lucrurile sunt cât se poate de liniştire nu acelaşi lucru se poate spune despre Timişoara. Favorit la scaunul de mitropolit sunt Arhiepiscopul Ioan al Covasnei şi Harghitei, “Ioan al munţilor” cum îi place să se denumească şi PS Lucian, episcopul Caransebeşului.
Inima mea înclină spre ÎPS Ioan, un vrednic ierarh care a mucenicit suficient în Covasna şi Harghita. Evident nu votez, doar îmi expun simpatiile şi ştiu că sunt destui sinodali care îl aprecieză pe făcătorul de pace de la Cozia, pe călugărul care a re-românizat HarCovul. Să vedem ce va fi, cum va lucra Duhul Sfânt…
***
Săptămânile trecute am făcut un apel de suflet să nu uităm de Republica Moldova. Nu putea să ne aducem aminte de Basarabia şi Bucovina doar atunci când sunt alegeri în România şi avem nevoie de voturile de peste Prut. Să nu ne comportăm ca în epoca interbelică când Basarabia ne-a dat tot ce avea mai bun, iar noi i-am trismis tot ce era mai rău în Regat: funcţionari corupţi, detaşaţi pentru toate relele, în general scursura României Mari.
Zilele acestea se hotărăşte Executivul Republicii Moldova. Aflu că există destui oameni politici pro-europeni, care printr-o proastă înţelegere a sentimentului de concordie naţională vor să-i aducă pe comunişti în Guvern. Ce pot avea unii oameni cu vederi occidentale cu cei pentru care ora exactă se dă la Kremlin? Cum poţi împăca Federaţia Rusă cu UE? Unde-s valorile commune?